Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere. Verificati aici. Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere: Verificati aici.

Aftele orale
Stomatologie Generala
10 Februarie 2010 20:35


Aftele sunt dintre cele mai frecvente leziuni la nivelul cavitatii orale, putand afecta pana la jumatate din populatia generala. Femeile sunt mai afectate, la fel si tinerii si persoanele cu nivel social profesional mai ridicat. Aftele au tendinta sa apara mai putin frecvent cu cresterea in varsta.

Uneori aftele pot reprezenta un semn al unor afectiuni sistemice grave cum ar fi boala Crohn, rectocolita ulcerohemoragica sau sindromul Behcet.

Etiologie

In mare parte etiologia aftelor este necunoscuta. Se stie ca mecanismul este autoimun, declansat de diferite antigene care nu sunt suficient cunoscute. Aftele nu sunt de natura infectioasa, contrar opiniilor larg raspandite.

Fiziopatologie

In patogenia aftelor exista o prima etapa in care este implicata imunitatea celulara si o a doua etapa cu mediere prin complexe imune circulante. Rezultatul este necroza limitata a unor zone de epiteliu.
Factori de natura necunoscuta activeaza celulele epiteliale locale care elibereaza o cantitatea crescuta de interleukine: interleukina 1, factorul de necroza tumorala alfa si factori chemotactici leucocitari. Aceste interleukine determina activarea celulelor Langerhans si a limfocitelor T, cu stimularea unor clone de limfocite T citotoxice. Aceste limfocite T citotoxice vor produce primele distrugeri celulare. Un mecanism important in patogeneza aftelor este excesul de factor de necroza tumorala alfa care afecteaza concomitent celulele endoteliale, avand ca rezultat o cresterea permeabilitatii vasculare si extravazarea in principal a polimorfonuclearelor. Factorul de necroza tumorala alfa in exces determina de asemenea efecte citotoxice asupra fibroblastilor. In etapa urmatoare este implicata imunitatea umorala. Se constata fixarea unor complexe imune circulante in epiteliu si la nivelul vaselor avand ca rezultat aparitia unui proces de vasculita imuna. Procesul de vasculita determina in continuare fenomene de ischemie locala, microtromboze si necroza epiteliului supraiacent.

Factori favorizanti

Factori microbieni - au fost implicati in special streptococul de tip A, Streptococcus sanguis si streptococul mitis.
Factori virali - sunt studiati in special virusul herpetic de tip 6, citomegalovirusul.
Alimentele implicate in aparitia aftelor - alune, ciocolata, nuci, branzeturi fermentate, miere, conservanti (in special acidul benzoic), substante aromatizate.
Factori genetici - asocierea cu anumite grupe de histocompatibilitate: HLA - A2, HLA - B 12, HLA - DR2.
Anumite afectiuni generale - deficitul de fier, deficitul de vitamina B 12, B 6, B 1, deficitul de acid folic. Aftele sunt asociate cu boala Behcet, boala Crohn, rectocolita ulcerohemoragica, intoleranta la gluten, neutropenia ciclica.
Alti factori implicati - fumatul, stress, factori traumatici locali, factori endocrini.

Manifestari clinice

Initial pacientul acuza o senzatie de arsura sau usturimi. Ulterior in zona respectiva apare o zona mica de eritematoasa, dupa care la scurt timp apare o ulceratie cu aspect tipic. Ulceratia are un contur net, o forma rotunjita sau ovalara, margini reliefate si fundul plan acoperit cu depozite de fibrina. Depozitele au o culoare alb - galbui. Leziunile aftoase sunt inconjurate de un halou rosu congestiv iar mucoasa vecina este edematiata. Nu exista vezicule sau bule care sa preceada aparitia leziunilor aftoase. Aftele nu sangereaza si nu se insotesc de febra. Aftele nu se insotesc de asemenea de adenopatie.

Ulceratiile sunt foarte dureroase si determina tulburari functionale. Dimensiunile sunt variabile.

Cel mai frecvent aftele afecteaza mucoasa care nu este cheratinizata: mucoasa jugala, labiala, fata inferioara limbii, planseul bucal, palatul moale si pilierii amigdalieni. Nu apar pe gingia fixa si nici pe rosul de buze. Vindecarea se face fara cicatrici, dupa aproximativ 1 - 2 saptamani.
Evolutia leziunilor se face in pusee care pot fi mai dese sau mai rare.

Forme clinice

Aftele minore

Reprezinta forma clinica cea mai frecventa (80 %). Leziunile sunt mai mici de 1 cm in diametru, dureaza aproximativ o saptamana si se vindeca fara cicatrice.

Aftele majore

Apar la aproximativ o zecime dintre pacientii cu afte. Apare sub forma unor ulceratii cu un diametru de peste 1 cm, un aspect neregulat si margini reliefate. Este prezenta haloul congestiv, nu sangereaza. In general sunt unice si foarte dureroase. Starea generala nu este afectata. Aftele majore atipice sunt frecvent intalnite la pacientii cu deficit imun: leucemie, infectie HIV, tratament cu citostatice sau corticoterapie, radioterapie. Difera de aftele majore atipice prin faptul ca prezinta un contur neregulat, haloul congestiv este redus sau absent, evolutia este indelungata, fara tendinta la vindecare.

Aftele herpetiforme sau miliare

Afecteaza aproximativ 10% dintre pacientii cu afte. Se prezinta sub forma unor numeroase ulceratii de dimensiuni mici (cativa milimetri), foarte dureroase care se vindeca spontan in 1 - 2 saptamani. Sunt localizate mai ales pe fata ventrala a limbii. Aftele herpetiforme difera de leziunile herpetice prin faptul ca nu sunt precedate de vezicule.
Aftoza acuta - este o forma acuta, particulara de manifestare a bolii, prezinta un debut brutal cu tulburari functionale importante si eruptii intinse.

Diagnostic diferential

Aftele minore sunt usor de diagnosticat pe baza aspectului clinic si trebuie diferentiate de ulceratiile care apare in afectiuni generale, cum ar fi neutropenia ciclica sau anemiile.
Aftele majore trebuie diferentiate de carcinoamele de mucoasa ulcerative, ulceratiile luetice, ulceratiile tuberculoase. Aftele majore atipice trebuie sa atraga atentia asupra posibilitatii unor deficite imune cum ar fi infectia HIV, leucemiile, imunosupresia terapeutica.
Aftele herpetiforme trebuie diferentiate de eruptia herpetica primara si de cea secundara.
Examene complementare necesare in bilantul tratamentului cu afte: hemograma, evaluarea deficitului de acid folic, vitamina B 6, serologie HIV, serologie sifilis, examen oftalmologic (pentru suspiciunea de sindrom Behcet), teste de hipersensibilitate daca se suspicioneaza unele alergii alimentare.

Tratament

In general tratamentul aftelor bucale nu este satisfacator. Aftele minore necesita doar un tratament simptomatic si evitarea alimentelor cunoscute ca generatoare de afte: ciocolata, legume, nuci, branzeturi fermentate. Aftoza severa trebuie diferentiata de alte afectiuni generale care determina eruptii aftoase.
Exista mai multe solutii terapeutice, in functie de gravitatea afectiunii:
- in prima etapa se pot administra creme, geluri, unguente topice care sa contina corticosteroizi, solutii de clatit cu anestezice topice, antibiotice, antifungice, antiseptice cum ar fi clorhexidina, antiinflamatoare nesteroidiene, anestezice locale. Aftele pot fi cauterizate cu nitrat de argint sau cu acid tricloracetic. Cauterizarile au ca scop transformarea aftei in plaga care se vindeca mai repede.
- in etapa urmatoare de tratament, daca nu se constata ameliorarea leziunilor se poate incerca corticoterapie pe cale generala, cel mai frecvent cu prednison in doze de 1 miligram / kilogram corp / zi.
- formele grave beneficiaza de imunomodulatoare: levamisol, colchicina, izoprinozina, antimalarice de sinteza, talidomida.

 

terapiamedicala.ro






 

Comentarii 

 
0 #1 Ana 2011-04-14 20:40
PEe mine chear mar interesa din ce este facut omul,numai din muschi?
Raspundeti
 

Adaugati comentariu

Cod de securitate
Reincarcati