Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere. Verificati aici. Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere: Verificati aici.

Disurie
Urologie
21 Decembrie 2009 21:08


Disuria reprezinta mictiunea cu efort si nu inseamna durere la mictiune.
In mod normal, actul mictional nu presupune efort, disuria reprezentand aparitia necesitatatii cresterii voluntare a presiunii abdominale prin contractia presei abdominale.
Disuria se poate manifesta obiectiv prin scaderea presiunii jetului urinar sau intreruperea acestuia, datorita prezentei unui obstacol la golirea vezicii urinare.

Exista doua mari cauze de disurie:

- obstacolele vezicale: sunt determinate de litiaza vezicala, in care calculul obstrueaza intermitent orificiul ureteral in timpul mictiunii. Obstacolele subvezicale, care reprezinta cele mai frecvente cauze de disurie, sunt determinate de leziuni ale prostatei (adenom, carcinom, inflamatie), cu compresiunea uretrei prostatice. Alte cauze pot fi stricturile uretrale, care sunt de regula cicatriceale secundare uretritelor gonococice (sau dupa alte infectii) sau stricturile congenitale.
- leziunile neurologice (de exemplu, leziunile maduvei sacrate sau ale plexului sacrat) pot determina asa-numita disurie neurogena.

Din cauza faptului ca vezica urinara nu se goleste complet, apare un reziduu urinar vezical postmictional si, prin cresterea presiunii in vezica in timpul mictiunii, poate sa apara refluxul vezico-ureteral. Existenta acestui reziduu creeaza conditii propice pentru aparitia infectiilor cailor urinare: cistita, pielonefrita. Refluxul poate determina si ureterohidronefroza, adica dilatarea ureterelor, a bazinetului si a calicelor, care favorizeaza de asemenea infectia urinara. In timp, hidronefroza poate duce la atrofie si insuficienta renala.


terapiamedicala.ro




Ultima modificare 10 Noiembrie 2010 20:31
 

Adaugati comentariu

Cod de securitate
Reincarcati