Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere. Verificati aici. Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere: Verificati aici.

Febra butonoasa
Boli Infectioase
31 Iulie 2009 06:53


Febra butonoasa mediteraneeana este singura rickettsioza din grupul bolilor febrelor patate care se intalneste in Romania.

Este determinata de infectia cu Rickettsia conorii, bacterie intracelulara endemica in bazinul mediteraneean si se caracterizeaza printr-o evolutie autolimitanta cu febra, exantem caracteristic si imunitate durabila, specifica.

Epidemiologie

Rezervorul de infectie este animal: cainele (Europa si America de Nord), rozatoarele salbatice (Africa) si capusele care paraziteaza aceste mamifere si care pot transmite infectia transplacentar urmasilor.
Transmiterea se face prin intepatura capuselor – Rhiphicephalus sanguineus (care paraziteaza cainele) sau capuse din genurile Ixodes, Hyalomma, Haemophysalis, Amblyomma (care paraziteaza rozatoarele salbatice din Africa).
Infectia are un caracter predominant sezonier, 90% din cazuri fiind depistate intre lunile iunie si septembrie.
Incidenta este estimata in zona mediteraneeana la 50 cazuri/100 000 locuitori/an. Seroprevalenta este de 1% in Spania, 7,6% in Portugalia, pana la 13,7% pe coasta mediteraneeana a Turciei, in fuctie de conditiile locale care favorizeaza existenta rezervorului de infectie si vectorilor.

Rickettsia conorii este inoculata in derm impreuna cu secretiile salivare ale capusei. Capusa trebuie sa ramana atasata cel putin 20 de ore pentru a transmite bacteria, iar intepatura este nedureroasa. Mai frecvent, transmiterea se realizeaza in cursul indepartarii vectorului de catre om: capusa este distrusa, secretiile contaminate ajung pe tegument, iar rickettsiile patrund in derm la nivelul solutiilor de continuitate.

Patogeneza

Dupa inoculare, rickettsiile se raspandesc in organism prin intermediul vaselor limfatice si curentului sanguin si se ataseaza de membranele celulelor endoteliale. Proteina majora OmpA, situata pe membrana rickettsiala favorizeaza internalizarea. Dupa localizarea intraendoteliala, microorganismele se replica in citosol si difuzeaza de la celula la celula, fiind propulsate de polimerizarea actinei celulelor gazda. Manifestarile clinice apar atunci cand focarele endoteliale infectate sunt suficient de extinse pentru a determina cresterea permeabilitatii vasculare, edem si hemoragie locala. Raspunsul imun tisular contribuie la patogeneza infectiei rickettsiene. In functie de marimea inoculului rickettsian, incubatia variaza intre 3 – 12 zile (in medie 7 zile).

Manifestari clinice

Faza de debut se manifesta prin: febra inalta (prezenta in 97-100% din cazuri), cefalee (56%), dureri difuze nespecifice (artralgii, mialgii). Examenul clinic poate depista escara de inoculare (pata neagra) care se formeaza la locul intepaturii capusei. Aceasta este indolora, eritematoasa sau necrotica si poate fi confundata cu o escoriatie sau cu un furuncul.

Perioada de stare incepe dupa 3 zile de la debut, iar tabloul clinic cuprinde:
1.    manifestari nespecifice: se amplifica simptomele de la debut, hipotensiune arteriala frecventa, scadere in greutate mai mult de 10%
2.    manifestari cutaneo-mucoase: pata neagra (72%), exantem  caracteristic (96-100%)
3.    manifestari extracutanate: meningita limfocitara (11%), miocardita (10%), insuficienta renala (6%), hemoragie digestiva

Exantemul are urmatoarele caracteristici:
-    apare in pusee repetate, mai multe zile
-    generalizat – inclusiv la nivelul palmelor si plantelor
-    mai accentuat la nivelul membrelor inferioare
-    nepruriginos
-    initial maculo-papular rozat, apoi papular indurat
-    poate avea aspect purpuric (semn de gravitate)

Convalescenta incepe la 10-14 zile de la debut.

Diagnostic

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe elemente epidemiologice - istoric de intepatura de capusa (prezent la 40% dintre pacienti), contact cu un caine (90%), istoric de calatorie in zonele endemice – pe tabloul clinic (pata neagra, exantem caracteristic) si pe investigatiile de laborator.  Diagnosticul serologic prin imunofluorescenta indirecta este de electie. Se vor recolta doua probe de sange la 7-10 zile interval. Un titru IgM>1/128 este considerat pozitiv, ca si cresterea in dinamica a IgG de patru ori. Identificarea germenului in mod direct este posibila doar in laboratoare specializate: imunofluorescenta directa, PCR, cultivare pe medii celulare sau pe ou embrionat.

Tratament

Tratmentul etiologic trebuie instituit cat mai rapid:
- adult – doxiciclina 200 mg/zi (fluoroquinolonele sunt alternative in caz de intoleranta sau hipersensibilitate)
- femeia insarcinata – josamicina 3g/zi

- copil – josamicina 50 mg/kg

Durata tratamentului este de 5-7 zile, sau doua zile dupa rezolutia febrei.
Prognosticul este influentat de comorbiditatile gazdei si de intarzierea tratamentului. Mortalitatea generala este de 2,5%. Pacientii in varsta, diabetici, cu deficit de G6PD sau alcoolici au risc crescut de a face forma maligna de boala, care duce la exitus in 50% din cazuri.

 

Bibliografie: HARRISON - Principiile Medicinei Interne (editia a XV-a)

terapiamedicala.ro

Copyrigt Articol aflat sub protectia drepturilor de autor. Reproducerea, chiar si partiala, interzisa!

Ultima modificare 26 Noiembrie 2010 13:58
 

Adaugati comentariu

Cod de securitate
Reincarcati