Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere. Verificati aici. Noi suntem in conformitate cu standardul HONcode privind informatia de sanatate de incredere: Verificati aici.

Glicemia
Diabet si Boli de nutritie
31 Ianuarie 2012 21:49


Glucoza reprezinta sursa principala de energie a organismului si este in acelasi timp necesara si pentru sinteza unor compusi importanti pentru metabolism.

Glucoza este degradata partial pana la lactat sau piruvat si complet pana la dioxid de carbon si apa, in cadrul ciclului Krebs.

Glicoliza reprezinta degradarea partiala, in urma careia rezulta acetilcoenzima A si glicerol, care sunt implicate in formarea lipidelor (adipogeneza), constituind substrat pentru formarea acizilor grasi.
In ficat, glicerolul intra in alcatuirea trigliceridelor iar acetil coenzima A este o componenta de baza a acizilor grasi.
De asemenea ficatul utilizeaza glicerolul pentru sinteza fosfolipidelor si acetil coenzima A pentru sinteza colesterolului.

Transformarea glucozei in trigliceride, fosfolipide si colesterol se petrece atunci cand cantitatea de glucoza depaseste capacitatea ficatului de a stoca la glucoza sub forma de glicogen. Excesul de lipide este depozitat sub forma de lipoproteine si trigliceride in tesuturile extrahepatice, mai ales in tesutul adipos. Trigliceridele pot fi folosite ca sursa de energie atunci cand scade aportul de glucoza.

Procesul de gluconeogeneza semnifica sinteza de novo a glucozei din aminoacizi, glicerol, lactat, care apare in cazul inanitiei, atunci cand dieta este bogata in proteine si lipide dar saraca in glucide sau in efort fizic prelungit. Gluconeogeneza asigura glucoza necesara organismului in cazul epuizarii rezervelor hepatice de glicogen. Gluconeogeneza se desfasoara mai ales la nivelul ficatului si rinichiului. In acelasi timp, creierul si muschiul pot produce glucoza, in cantitate mai redusa, pentru nevoide proprii.

Glicogenul reprezinta forma de depozitare a glucozei si se gaseste mai ales in ficat si muschi. In ficat, glicogenul este utilizat pentru mentinerea glicemiei iar in muschi pentru necesitatile energetice ale acestora. Rezervele hepatice de glicogen scad in perioadele de inanitie, iar cele din muschi scad cu activitatea musculara prelungita.

Cea mai importanta dintre monozaharide este glucoza. Cantitatea totala de glucoza circulanta din sange este de 10 - 20 grame. Timpul de injumatatire a glucozei din sange este de aproximativ 40 minute.

Cel mai sensibil tesut la hipoglicemie este sistemul nervos central, care depinde exclusiv de extractia de glucoza din sange.

Concentratia glucozei din sange este mentinuta prin mecanism hormonale bine reglate. Singurul hormon hipoglicemiant este insulina. Catecolaminele, glucagonul, hormonul somatotrop, glucocorticoizii au efect de scadere a glicemiei.

Indicatiile determinarii glicemiei


Glicemia, care reprezinta concentratia glucozei din sange venos sau plasma, se dozeaza pentru evaluarea a numeroase afectiuni:
• diabet zaharat sau suspiciune de diabet zaharat
• boli pancreatice acute sau cronice
• ciroza hepatica
• hepatita cronica
• obezitate
• acromegalie
• hipertiroidie
• ferocromocitom
• slabire nemotivata
• alcoolismul cronic
• bolii produse de ateroscleroza: cardiopatia ischemica, boala ischemica cerebrovasculara, arteriopatia membrelor inferioare
• la pacientii care iau medicamente care modifica concentratia glucozei: glucocorticoizi, anticonceptionale, hormoni tiroidieni, diuretice tiazidice


Cum se determina glicemia


Se recolteaza dimineata a jeun sange venos sau capilar.
Glicemia trebuie recoltata dupa minim 8 ore de post, preferabil dupa 14 ore de post.

Plasma trebuie centrifugata in cel mult de jumatate de ora dupa recoltare pentru a se evita hemoliza sau glicoliza din elementele figurate.

Plasma separata de elementele figurate poate fi pastrata la rece timp de 12 ore.

Exista 3 metode prin care se poate determina glicemia:
• metodele reducatoare
• metode enzimatice
• metoda cu ortotoluidina

Interpretarea rezultatelor


Valorile normale ale glicemiei depind de originea sangelui, varsta pacientului, metoda de determinare a glicemiei.

Glicemia din sangele capilar are valori cu 10% mai mari decat glicemia din plasma venoasa.

Glicemia din sangele venos total este cu 10 - 15% mai mica decat glicemia din plasma venoasa, pentru ca hematiile consuma o cantitate mica de glucoza.

Valorile situate intre 60 si 99 miligrame / decilitru sunt considerate normale, pentru plasma venoasa.

Intre 100 - 125 miligrame / decilitru se considera ca valoarea glicemiei a jeune este alterata, popular fiind folosit termenul de prediabet.

Teste 126 miligrame / decilitru glicemie a jeune se foloseste termenul de diabet.


Glicemia bazala normala nu exclude diabetul zaharat.

Glicemia mai mica de 60 miligrame pe decilitru semnifica hipoglicemie chiar in lipsa simptomatologiei.

Diabetul zaharat se caracterizeaza prin hiperglicemie recurenta sau persistenta si este diagnosticat prin una din urmatoarele modificari ale glicemiei determinate in plasma venoasa sau ser:
• glicemiei a jeune mai mare de 126 miligrame/decilitru
• glicemie mai mare de 200 miligrame/decilitru dupa incarcarea cu glucoza
• glicemie mai mare de 200 miligrame/decilitru in orice moment al zilei, plus semne si semne sugestive de diabet

Bibliografie

Anthony S. Fauci, Eugene Braunwald, Dennis L. Kasper, Stephen L. Hauser, Dan L. Longo, J. Larry Jameson, Joseph Loscalzo Harrisons Principles of Internal Medicine, 17e Publisher McGraw-Hill Professional 17 edition (March 6, 2008)



Ultima modificare 31 Ianuarie 2012 21:52
 

Adaugati comentariu

Cod de securitate
Reincarcati