Actinomicoza - generalitati si tratament


Actinomicoza este o infectie bacteriana lent evolutiva determinata de o varietate de bacili grampozitivi, anaerobi, nesporulati care apartin genului Actinomyces. Actinomicoza este rara in prezent datorita folosirii extensive a antibioticelor.

Actinomicoza poate afecta orice organ. Caracteristica este formarea de puroi sub forma de granule de sulf. Diagnosticul este dificil, se considera ca este boala cu cel mai frecvent diagnostic incorect.
 

Etiologie


Actinomicoza poate fi determinata de:
Actinomyces israelii
Actinomyces odontolyticus
Actinomyces naeslundii
Actinomyces viscosus
Propionibacterium propionicum

Majoritatea formelor de boala sunt determinate de asocieri bacteriene. Au mai fost izolate: Actinobacillus actinomycetemcomitans, Eikenella corrodens, Fusobacterium, Capnocytophaga, Staphylococcus si Streptococcus.
 

Epidemiologie


Microorganismele care determina actinomicoza fac parte in mod normal din flora obisnuita a cavitatii orale. Pot fi cultivati din tractul gastrointestinal si tractul genital feminin.

Cel mai frecvent infectia apare la barbati, cu o incidenta maxima pentru varsta de mijloc. Actinomicoza este favorizata de igiena dentara precara si lipsa asistentei medicale. Pacientii cu infectie HIV prezinta o incidenta mai mare a actinomicozei.
 

Patogeneza


Prima etapa in producerea bolii este determinata de distrugerea barierei mucoase cu invazia germenilor dincolo de habitatul lor obisnuit. Poate rezulta o infectie locala cu extensie ulterioara si mai rar diseminare hematogena la distanta.

Inflamatia constituita este cronica. Apar leziuni ca induratii unice sau multiple cu centru fluctuent, cu puroi sub forma de granule de sulf. Dupa ce se constituie inflamatia are tendinta la extensie progresiva lenta.

Se pot forma traiecte sinuoase cu fistule care se pot inchide sau redeschide spontan si care se extind la tegumente sau organe adiacente. Poate exista si afectare osoasa.

 

Tablou clinic


Cel mai frecvent actinomicoza apare la nivel oral sau cervical. Se prezinta ca o tumefiere a tesutului moale, sub forma unui abces sau o masa lezionala care poate fi confundata cu o neoplazie. Este mai afectat unghiul mandibular. De asemenea actinomicoza poate determina otita, sinuzita si infectii recurente la nivelul capului si gatului.

Actinomicoza orala se poate complica cu diseminare catre structurile sistemului nervos central, torace.

Actinomicoza toracica se prezinta cu o evolutie progresiva cu febra, scadere in greutate si durere toracica. Tusea este variabila. Frecvent este afectata pleura: ingrosare pleurala, pleurezie, empiem. Actinomicoza pulmonara poate fi confundata cu un neoplasm sau cu o pneumonie de alta cauza. Diseminarea mediastinala este mai rara si rareori poate fi determinata de perforarea esofagului.

Actinomicoza abdominala este dificil de diagnosticat. De obicei diagnosticul este pus la cateva luni de la debutul simptomatologiei. Poate fi confundata cu apendicita, diverticulita, ulcer peptic, etc. Poate fi afectata orice organ, regiune sau spatiu abdominal. De obicei apare un abces care poate fi confundat cu o tumora. Pot sa apara fistule catre peretele abdominal sau regiunea perianala.
Actinomicoza hepatica se prezinta sub forma unor abcese unice sau multiple. Poate fi afectata vezica urinara, cu obstructie ureterala sau cu fistula in intestin, uter sau la nivel tegumentar.

Actinomicoza pelvina se asociaza cel mai frecvent cu existenta unui dispozitiv contraceptiv. Simptomele sunt cronice cu febra, scadere in greutate, durere abdominala, secretie vaginala anormala. Diagnosticul este dificil si intarziat.

Actinomicoza sistemului nervos central este rara. Sunt intalnite abcese cerebrale unice sau multiple.

Actinomicoza musculara si scheletica evolueaza lent. La nivelul osului exista osteoliza si osteogeneza concomitent.
 

Diagnostic


Aspectul de granule de sulf sugereaza diagnosticul. Izolarea unui agent al actinomicozei din granule sau dintr-un focar steril confirma diagnosticul.

Identificarea microbiana este rara, pentru ca majoritatea pacientilor sunt tratati anterior cu antibiotic.

Izolarea primara necesita de obicei pana la o saptamana dar poate dura si 2 - 4 saptamani. Se pot folosi teste de imunofluorescenta.
Rezultatele trebuie interpretate in contextul clinic pentru ca Actinomyces poate fi o componenta normala a florei orale.
 

Tratament


Tratamentul se face cu doze crescute de antibiotic pentru o perioada indelungata de timp. Antibioticul de electie este penicilina, care se administreaza timp de 2 - 6 saptamani. Pentru tratamentul pacientilor alergici la penicilina se folosesc: eritromicina, clindamicina, minociclina.

Drenajul chirurgical al abceselor este o optiune suplimentara, dar trebuie avut in vedere faptul ca tratamentul antibiotic poate rezolva de unul singur afectiunea.




Citeste si:
  • Citomegalovirus
  • Tuse convulsiva (tuse magareasca)
  • Retentie de urina
  • Anevrism
  • Limfocite T atacand celule canceroase - video