Cervicita - definitie si tratament


Cervicita este un termen care denumeste inflamatiile la nivelul colului uterin.
Acestea sunt afectiuni frecvent intalnite in patologia ginecologica.

In mod frecvent, vaginita, care este afectarea inflamatorie a vaginului, se insoteste de cervicita.
Afectarea inflamatorie in mod concomitent atat a vaginului si a colului se numeste colpita.

Cervicita este cauzata de infectii,  mai ales cu:
 Candida
• Trichomonas vaginalis
• Chlamydia trachomatis
• Neisseria gonorrhoeae
• herpes simplex
• papilomavirus
• treponema pallidum
• Mycoplasma
• Mycobacterium tuberculosis.



Cervicita este favorizata de traumatisme locale, care sunt mai frecvente dupa contactul sexual, folosirea dispozitivelor intrauterine, de interventii chirurgicale sau traumatisme obstetricale.

Cervicita se manifesta cel mai frecvent prin leucoree - o secretie albicioasa vaginala, care poate contine striuri de sange. Aspectul scurgerii vaginale poate varia in functie de agentul etiologic implicat.
Alte simptome mai putin frecvente: menoragie, durere la contactul sexual, dureri lombare.

Cervicita se poate complica cu inflamatia organelor de vecinatate: parametrita - inflamatia ligamentelor care sustin uterul, salpingita - inflamatia trompei uterine care poate determina infertilitate sau inflamatii ale tractului urinar.
In plus, inflamatia cronica la nivelul colului poate favoriza aparitia unui cancer.

Tratamentul poate fi medicamentos sau chirurgical.
Tratamentul medicamentos este de prima intentie. Are drept scop eradicarea infectiei. In functie de agentul patologic identificat, se prescrie un tratament antibiotic sau antifungic. Tratamentul se poate administra pe cale orala sau pe cale locala, cu ajutorul unor ovule.
In cazul in care tratamentul medicamentos nu este eficient pe o perioada de 2 luni, se procedeaza la tratament chirurgical.

Tratamentul chirurgical se efectueaza in primele zile dupa menstruatie, pentru a favoriza cicatrizarea si pentru a preveni infectiile eventuale.
Se pot utiliza:
• crioterapia - tesutul afectat este distrus prin inghetare, folosindu-se azot lichid
• electrocauterizarea - tesutul este distrus prin folosirea unui aparat care converteste energia electrica
• terapia cu laser - foloseste energie luminoasa, care nu determina necroza tisulara
• electrorezectia - se foloseste o ansa prin care trece curent electric, cu ajutorul careia se indeparteaza fragmentul respectiv.

Metodele mai invazive includ:
• amputatia de col - este indicata in leziunile severe in care exista displazie
• conizatia - un fragment de mucoasa este indepartat cu ajutorul bisturiului, indicata in cazul leziunilor recidivante, cronice.




Citeste si:
  • Hiperplazia gingivala in tratamentul cu fenitoina
  • Ce este imunoelectroforeza?
  • Parotidita epidemica (oreionul) - diagnostic
  • Litiaza glandei submandibulare
  • Ce este stafilococul auriu?