Colecist (vezica biliara)


Colecistul (vezica biliara) este un organ de depozit pentru bila, in perioadele interdigestive. In plus, la acest nivel se concentreaza bila prin absorbtie de apa si prin secretie de mucina de catre epiteliul specializat al vezicii biliare.

Colecistul este situat pe fata viscerala a ficatului, in santul sagital drept, segmentul anterior.

Colecistul are forma de para si urmatoarele dimensiuni:
lungime - 8 - 10 centimetri
latime - 4 centimetri
volum - 50 - 60 centimetri cubi.

Este alcatuit din:
col
corp
fund

Colul vezicii biliara se continua cu canalul cistic, care leaga calea biliara principala cu vezica biliara.

Canalul cistic urca spre vezica biliara, are o lungime de 3 centimetri si un calibru de 4 milimetri. Canalul cistic are rolul de a conduce bila in perioadele interdigestive spre vezica biliara.

Corpul colecistului are fata inferioara acoperita de peritoneu si vine in raport superior cu ficatul, iar inferior cu colonul transvers.

Uneori colecistul poate fi invelit in intregime de catre peritoneu.

Fundul vezici biliare depaseste marginea inferioara a ficatului si reprezinta extremitatea anterioara a vezicii.
 

Metode de investigare a bolilor colecistului


Exista mai multe metode pentru investigarea afectiunilor colecistului:

Ecografia -metoda complet neinvaziva, poate fi efectuata in toate situatie in care celelalte metode sunt contraindicate. Are o sensibilitate similara cu colecistografia. Se pot aprecia: forma, volumul, peretii si continutul colecistului. De asemenea poate investiga dimensiunile caii biliare principale.

Colecistografia perorala- are specificitate si sensibilitate similare cu ecografia, dar este mai laborioasa si necesita o pregatire suplimentara mai pretentioasa. Presupune administrarea unei substante radioopace pe cale orala, urmata de efectuarea de radiografii abdominale. Colecistografia permite evaluarea pozitiei, formei, volumului si continutului veziculei biliare. Este contraindicata in colecistita acuta pe care o poate agrava.

Colangiografia intravenoasa - se administreaza pe cale intravenoasa o substanta de contrast, urmata de efectuarea de radiografii abdominale. Caile biliare se opacifiaza mai rapid decat in cazul colecistografiei perorale, dar este o metoda mai invaziva si exista un risc mai crescut de acidente anafilactice. De asemenea este contraindicata in colecistita acuta.

Examenul bilei - presupune plasare unei sondei in duoden si recoltare de bila. Aceasta poate fi investigata din punct din punct de vedere bacteriologic si se poate pune in evidenta prezenta cristalelor de colesterol sau excesul de leucocite si de epitelii biliare care arata inflamatie.

Colangiografia endoscopica retrograda (ERCP) - este o metoda foarte utila pentru identificarea eventualelor obstacole la nivelul cailor bilare. Metoda presupune patrunderea cu un endoscop la nivelul duodenului, reperarea papilei si canularea acesteia, urmata de injectarea de substanta de contrast, cu obtinerea unei opacifieri rapide si o vizualizare foarte buna a intregului arbore biliar. Uneori poate prezenta complicatii severe - angiocolita acuta, pancreatita acuta.

Laparatomia - este o metoda neinvaziva, presupune accesul direct la nivelul colecistului si permite aprecierea modificarilor peretelui acestuia si calibrul cisticului.

Laparoscopia - presupune utilizarea unor mijloace chirurgicale laparoscopice, fiind mai putin invaziva decat laparatomia.
 

Afectiuni ale colecistului


Patologia colecistului este dominata de litiaza veziculara. Aceasta este cea mai frecventa afectiune a arborelui biliar.
Aparitia calculilor la nivel biliar este un proces complex in care intervin:
cresterea concentratiei de colesterol in bila
modificari ale timpilor de evacuare a colecistului
tulburarea metabolizarii bilirubinei si calciului
infectiile repetate

Calculii biliari sunt raspunzatori de colica biliara - durere paroxistica caracteristica si de complicatiile care rezulta in urma migrarii calcului in caile biliare.

Staza biliara determinata de litiaza si infectia determina colecistita acuta sau cronica.

Aproximativ jumatate din litiazele veziculare sunt descoperite intamplator la ecografie. In restul cazurilor sunt prezente simptome care pot varia de la tulburari dispeptice usoare pana la colica biliara.

Colecistita cronica si colecistita acuta sunt frecvent complicatii infectioase ale litiazei biliare.

Colecistita acuta asociaza infectia colecistului si obstructia cisticului. Cei mai frecventi germeni sunt: Eserichia coli, Klebsiella, anaerobe. Infectia acuta a peretelui vezicular se poate complica cu necroza septica.

Colecistita cronica poate fi hiperplazica sau scleroatrofica. In colecistita cronica hiperplazica exista o prolifereare a mucoasei care poate lua aspect papilifer.
In colecistita scleroatrofica, peretele veziculei este inlocuit cu tesut conjunctiv fibros mucoasa veziculara dispare complet, intr-un interval variabil de evolutie, pana la ani de zile.

Tumorile colecistului pot fi benigne sau maligne.

Tumorile benigne ale veziculei biliara sunt rare. Se pot intalni:
polipi - proeminente pe fata interna a peretelui veziculei biliare
adenoame - sub forma unor polipi pediculati, de obicei unici, care pot degenera uneori malign
hiperplazia adenomatoasa - adenomioza -prolifereare a elementelor glandulare
mioame
fibroame
lipoame

Tumori maligne - cea mai frecventa este carcinomul veziculei biliare, care este o afectiune severa, cu o rata mica de supravietuire la 5 ani de la diagnostic. Reprezinta aproximativ 4 % din totalul carcinoamelor. Din punct din punct de vedere histologic, cele mai multe cazuri sunt adenocarcinoame, dar pot fi si carcinoame cu celule scuamoase, carcinoame nediferentiate sau sarcoame.




Citeste si:
  • Mialgie
  • Osteosarcomul - cel mai frecvent tip de sarcom
  • Ce este stafilococul auriu?
  • Alfa-fetoproteina
  • Sifilisul secundar