Discromia dentara


Discromiile dentare reprezinta modificari de culoare ale dintilor.

Exista mai multe clasificari ale discromiilor. Din punctul de vedere al actiunii agentului care determina discromia discromiile pot fi endogene sau exogene.

Discromia se poate clasifica in functie de timpul actiunii agentului patogen. Discromiile pot sa fie preeruptive sau posteruptive.

Exemple de discromii:

- fluoroza

- discromia tetraciclinica

- discromia determinata de necroza sau gangrena pulpara

- discromia determinata de varsta inaintata

- discromia idiopatica

Discromiile preeruptive

- apar inainte sa erupa dintele pe arcada

- sunt prezente modificari cantitative sau calitative ale smaltului sau dentinei

- se produc prin integrarea in smalt si dentina a agentilor cromogeni pe cale exogena (din mediul oral) sau endogena (din camera pulpara)

Discromiile preeruptive se impart in:

- maladii cu caracter genetic sau dismetabolic - apare in cursul unor boli generale: alcaptonuria, eritroblastoza fetala, porfiria congenitala eritropoietica, anemia falciforma, talasemia, hiperbilirubinemia congenitala. De asemenea, ameloogeneza si dentinogeneza imperfecta sunt afectiuni cu caracter genetic.

- discromii care apar datorita incorporarii anumitor substante in timpul odontogenezei: discromia tetraciclinica, fluoroza

Amelogeneza imperfecta

- este o afectiune cu caracter genetic, poate fi transmisa atat recesiv cat si dominant

- apare la dentitia temporara

- dintii prezinta o culoare alb - cretos, uneori cafenie

- reprezinta un defect de maturizare, de inglobare a calciului in structura smaltului

- se poate rezolva prin aplicarea unor fatete sau acoperirea dintilor cu coroane dentare

Dentinogeneza imperfecta

- este o afectiune cu caracter genetic, transmisa recesiv

- apare in special la dentitia temporara

- dintii prezinta o coloratie care variaza de la maro - roscat la gri - opalescent

Hipoplazia adamantina

- este o modificare de culoare a dintilor ca urmare a unei traume sau unei infectii la nivelul germenului dentar

- apare la dentitia deciduala

Discromia tetraciclinica

- apare in urma administrarii de tetraciclina, intre luna patra de viata intrauterina si varsta de 9 ani

- tetraciclina se leaga de calciul din smalt si dentina si formeaza un complex tetraciclina - calciu - fosfat, mai ales la nivelul jonctiunii smalt - dentina

- modificarile de culoare se prezinta sub forma unor benzi, situate la diferite niveluri

Fluoroza

- se poate instala in intervalul dintre trimestrul 2 de sarcina si varsta de 9 ani

- apare ca o consecinta a cresterii nivelului de fluor din apa potabila, este o concentratie de o parte la un milion

- reprezinta de fapt o hipoplazie adamantina cauzata de alterarea metabolismului ameloblastic in cursul formarii smaltului

- de obicei leziunile sunt simetrice

Discromiile posteruptive

Discromiile posteruptive - pot sa apara in urma actiunii mai multor factori:

- discromiile determinate de actiunea unor alimente: ceai, cafea, vin rosu, fum de tigara - acestea determina o culoare galbena - cafenie

- administrarea de apa de gura cu continut de clorhexidina - determina o coloratie galbena

- hemoragia intrapulpara posttraumatica determina din cauza lizei eritrocitelor aparitia unor compusi de descompunere - sulfati ferosi - coloratie roz

- resorbtia dentara radiculara determina aparitia unei coloratii roz la nivelul jonctiunii smalt - ciment

- discromia determinata de inaintarea in varsta - pe masura inaintarii in varsta se formeaza dentina tertiara care se depune si se pierde din transluciditatea coronara - dintele capata o coloratie galbena - cafenie

- discromia care apare de cauza iatrogena - dupa manevre stomatologice - atunci cand nu se indeparteaza in totalitate pulpa din camera pulpara (in timpul unei obturatii de canal), cand exista un exces de material de obturatie, obturatii de amalgam care impregneaza dentina

Din punct de vedere al mecanismului etiopatogenic discromiile dentare se impart in:

Discromii endogene (intrinseci)

- modificari ale structurii sau grosimii tesuturilor dure dentare: hipoplazie adamantina, hiperplazie adamantina, hipomineralizari, inaintarea in varsta

- incorporarea de pigmenti in timpul odontogenezei: discromia tetraciclinica, fluoroza, porfiria

- difuzia posteruptiva de substante care au capacitate coloranta la nivelul tesuturilor dure dentare: necroza pulpara, gangrena pulpara, hemoragii intrapulpare sau iatrogen ca urmare a terapiei endodontice

- cauze necunoscute

Discromii extrinseci (exogene):

- bacterii care au capacitatea sa sintetizeze pigmenti care impregneaza dintii - bacterii cromogene salivare - coloratie verzuie sau negricioasa

- pigmentara de origine alimentara: cafea, ceai - coloratie galbena sau cafenie

- fumatul - impregnare nicotinica brun - negricioasa

- clorhexidina - coloratie galbena

- impregnare datorita materialelor de obturatie - amalgam

- igiena orala defectuoasa - placa bacteriana, tartru

- procese carioase primare sau secundare




Citeste si:
  • Soc hipovolemic
  • Fibrinogenul - valori normale
  • Embolia pulmonara
  • Cornaj
  • Insulinorezistenta - definitie