Dizenterie amoebiana


Dizenteria amoebiana este determinata de infectia cu protozoar numit Entamoeba histolytica. Se manifesta prin tulburari de tranzit de tip enterocolitic, cu aparitia in scaun a sangelui si a mucusului, din cauza existentei ulceratiilor mucoasei intestinale.
Entamoeba histolytica poate determina multiple localizari atat la nivel intestinal, cat si extraintestinale. La nivel intestinal poate cauza rectocolita, colita perforanta, megacolon toxic, amoebom, ulceratii perianale. De asemenea, extraintestinal poate fi cauza abceselor hepatice, poate determina peritonita, pericardita sau pleurezie. Exista cazuri de afectare pulmonara si cerebrala cu formarea de abcese.
Singura sursa de infectie este reprezentata de om, receptivitatea fiind generala. Entamoeba Histolytica parcurge 4 stadii de existenta: trofozoit, prechist, chist si metachist. Dintre acestea doar chistul are capacitatea de a afecta o noua gazda, pentru ca este rezistent la actiunea sucului digestiv gastric. Chisturile pot supravietui la suprafata solului chiar si cateva luni de zile.

Calea de transmitere este orala, fiind o boala raspandita mai ales in zonele tropicale. In zonele temperate apare rar, mai ales prin forme de import.

Patogenie

Chistul, dupa ce trece de stomac, va ajunge la nivelul intestinului, unde se transforma in metachist, ulterior in trofozoit. Trofozoitul va determina leziunile caracteristice ale mucoasei, mai ales la nivelul cecului, colonului si ampulei rectale. Bolnavul elimina prin intermediul fecalelor chisturi care vor infecta alte persoane.
Leziunile sunt profunde, cauzate prin mecanism toxic. Au aspect necrotic, ulcerativ, bine delimitate acoperite cu puroi, mucus si exudat sanguinolent. Are tendinta de a dezvolta un abces la nivel intestinal, care este mai extins decat apare atunci cand se examineaza colonoscopic. Abcesele pot persista, pot determina secundar alte abcese, la nivel hepatic, pulmonar sau cerebral. Amoebomul este rezultatul inflamatiei cronice la nivel intestinal care produce cicatrici si tumori inflamatorii, ce pot determina obstructie intestinala sau hemoragie.

Manifestari clinice

Incubatia dureaza intre 2 si 4 saptamani. Debutul este insidios cu manifestari generale si aparitia unor scaune moi, cu aspect nespecific. Dupa aproximativ o saptamana se remarca aparitia scaunelor caracteristice cu mucus si sange, dureri abdominale de tip colicativ, tenesme. Scaunele sunt frecvente, treptat pot deveni cu un continut mic de materii fecale, predominand continutul mucus si sanguinolent. Dupa o perioda variabila, scaunele se raresc, starea generala se amelioreaza. Dupa acest episod acut bolnavul poate ramane purtator cronic sau poate prezenta complicatii severe: abces hepatic, pulmonar, cerebral, obstructie intestinala, perforatie intestinala, hemoragie. Sunt citate abcese la nivel muscular profund.

Diagnostic

Informatiile epidemiologice sunt importante. Pentru identificarea protozoarului se foloseste coprocitograma, care trebuie examinata rapid dupa recoltare. Se pot observa trofozoiti vii, mobili. Acestia prezinta hematii fagocitate in interior. Entamoeba histolytica se poate diagnostica si prin coprocultura. Diagnosticul serologic este disponibil.

Tratament

Eradicarea infectiei este principalul obiectiv al terapiei. Sunt active urmatoarele medicamente: diloxanid, iodochinol, paromomicina, metronidazol, tetraciclina, clorochinol.
Nu exista vaccin disponibil. Se recomanda igiena riguroasa a mainilor si tegumentelor, prepararea termica corespunzatoare a alimentelor, consumul de apa fiarta si racita in zonele endemice. Clorinarea apei nu omoara chisturile.




Citeste si:
  • Markeri tumorali - CA 125
  • Complement - semnificatie, valori normale
  • Tuse convulsiva (tuse magareasca)
  • Constipatie - definitie, mecanisme de actiune, tratament
  • Peritonita bacteriana spontana - complicatie a pacientului cu ciroza