Encefalita


Termenul de encefalita desemneaza afectarea de natura inflamatorie a encefalului. Encefalitele pot avea multiple etiologii si pot evolua sever cu deces sau sechele, sau se pot vindeca spontan.
Afectarea encefalitica se insoteste de cele mai multe ori de alte afectari la nivelul sistemului nervos central: afectarea meningeana (meningoencefalita), afectarea maduvei spinarii (encefalomielita) sau afectarea nervoasa periferica (encefalita insotita de radiculo nevrita).
Encefalitele se pot clasifica in functie de teritoriul afectat cu predominenta: encefalita de trunchi, cerebelita. Daca este afectata predominent substanta cenusie se foloseste termenul de polioencefalita, iar daca este afectata mai mult substanta alba se foloseste termenul de leucoencefalita.

Encefalitele primare sunt cauzate de agenti patogeni care afecteaza predominant si initial encefalul. In encefalitele secundare, invazia sistemului nervos central urmeaza dupa ce agentul patogen a prezentat leziuni la nivelul altor organe

Exista un numar mare de agenti patogeni care pot determina encefalita. Cel mai frecvent, sunt determinate de virusuri. Encefalitele pot fi cauzate de virusuri din urmatoarele familii: Flaviviridae (encefalita de Saint Louis, encefalita japoneza, encefalita West-Nile), Togaviridae (encefalita equina), Mixoviridae (encefalita rujeolica, urliana, gripala), Rhabdoviridae (encefalita rabica), Herpesviridae (encefalita cu virus herpes simplex, encefalita cu virus varicelozosterian, encefalita cu virus citomegalic). De asemenea, virusul HIV poate determina encefalita primara.

Encefalitele secundare apar in contextul altor boli de regula virale, cum ar fi: encefalita postrujeolica, postrubeolica, postvaccinala, sindromul Reye (care este cauzat de virusul gripal). Se considera ca aceste encefalite au ca mecanism de actiune sensibilizarea imuna care apare dupa infectia virala. Exista alte grupuri de encefalite virale a caror aparitie este datorata de invazia secundara a virusului la nivelul sistemului nervos central: panencefalita sclerozanta subacuta (ce apare dupa infectia rujeolica, la mare distanta de episodul acut), encefalitele cu rickettsii (de exemplu febra patata a Muntilor Stancosi), encefalitele fungice sau encefalitele determinate de anumite protozoare (toxoplasmoza, malarie).

In Romania se intalnesc encefalita West-Nile si encefalita Europei Centrale, ambele fiind transmise prin capuse.

Patogenie

Majoritatea infectiilor cu aceste virusuri sunt asimptomatice. Virusurile care determina encefalite primare au un neurotropism care permite invazia sistemului nervos central cu distrugerea neuronilor si aparitia unor modificari de tip inflamator (edem, demielinizare, microhemoragii). In encefalita rabica se remarca aparitia unor modificari specifice, cum sunt corpii Babes - Negri.

Manifestari clinice

Cel mai frecvent, evolutia encefalitelor este acuta si autolimitanta. Incubatie este scurta, de cateva zile. Debutul este brusc, cu febra, alterarea starii generale, cefalee, agitatie psihomotorie si instalarea unui sindrom meningean discret.
La scurt timp se instaleaza sindromul encefalitic caracterizat prin stare confuzionala, obnubilare, apatie, agitatie, delir. Uneori pot aparea convulsii si pacientul intra in coma la aproximativ doua zile de la debut.
Se pot constata la examenul clinic semne neurologice de pareza dei tip piramidal sau extrapiramidal. In aceasta perioada se inregistreaza majoritatea deceselor. Daca este depasita aceasta perioada critica se remarca evolutia favorabila odata cu scaderea febrei.

Aproximativ un sfert din cazurile de encefalita primara au evolutie letala. Dintre supravietuitori aproximativ o treime pot ramane cu sechele importante neuropsihice. Acestea se pot manifesta prin tulburari de memorie, scaderea performantelor intelectuale, scaderea capacitatii de concentrare, tulburari neurologice (pareze, tremuraturi, rigiditate).

Diagnostic

Diagnosticul este sugerat de instalarea brusca a comei la un pacient anterior sanatos. La examenul clinic se evidentiaza semnele descrise mai sus. Lichidul cefalorahidian obtinut prin punctie lombara este, de cele mai multe ori, clar, cu numar de celule normal sau usor crescut, proteinorahie discret crescuta. Virusul poate fi izolat prin cultivarea din lichidul cefalorahidian, din sange sau din biopsie cerebrala. Se poate folosi si diagnosticul serologic mai ales in cazul epidemiilor.
Examenul tomografic cerebral sau prin rezonanta magnetica nucleara pot pune in evidenta leziunile de la nivelul encefalului sau pot face diagnosticul diferential cu alte boli care determina coma.

Tratament

Tratamentul se bazeaza pe cunoasterea agentul etiologic, care de cele mai multe ori ramane necunoscut. Singurul tratament etiologic eficient este in encefalita determinata de virusul herpetic, care raspunde la acyclovir administrat intravenos. Tratamentul non etiologic consta in administrarea de medicamente antiinflamatoare cortizonice, profilaxie antibiotica a complicatiilor de suprainfectie bacteriana, depletive cerebrale de tipul manitolului, care reduc edemul la nivelul sistemului nervos central.

Cazurile de coma necesita interventie de terapie intensiv cu protezare respiratorie si circulatorie, monitorizarea echilibrului acidobazic.

Sechelele nu pot fi recuperate usor. Se administreaza vitaminei din grupul B sau alte stimulante cerebrale.




Citeste si:
  • Enterovirus - manifestari clinice ale infectiei
  • Ce este sangele?
  • Agnozie, agnozia
  • Ce este vena porta?
  • Carcinom scuamos