Metabolismul fierului


Metabolismul fierului

Organismul contine numerosi compusi care contin fier, raspanditi in plasma si in toate celulele.

Forma ionizata a fierului este toxica, din acest motiv fierului este intodeauna probat gruparea hem a proteinelor sau legat de anumite proteine de transport sau de depozitare, cum ar fi transferina, feritina si  hemosiderina.

In medie, organismul uman contine aproximativ patru grame de fier, mai mult la sexul masculin decat la cel feminin.

Cea mai mare cantitate de fier se gaseste in hemoglobina din eritrocite. Cantitati mai mici de fier se gasesc in mioglobina din fibrele musculare, in enzimele respiratorii ale tuturor celulelor.

O mica parte din fier se gaseste in plasma, unde circula legat de o proteina numita transferina.

Fierul de depozit este stocat de catre macrofagele din splina, maduva osoasa si ficat. Fierul din ficat poate fi stocat atat de catre macrofagele speciale (celule Kupfer) cat si de hepatocite.

In general, depozitele de fier sunt de aproximativ 1 gram.

Fierul poate fi stocat de catre feritina si hemosiderina, doua proteine specializate. Feritina este formata dintr-un invelis proteic si un miez care poate contine pana la 4500 atomi de fier.

Hemosiderina este alcatuita din agregate de feritina care au pierdut partial invelisul proteic. Atunci cand se modifica depozitele totale, feritina si hemosiderina cresc sau scad impreuna. Modificarea in sensul reducerii depozitelor se insoteste de scaderea cantitatii de feritina si de hemosiderina.

Transportul fierului

Fierul este transportat prin plasma de catre o proteina numita transferina.

Cea mai mare parte a fierului transportat provine din distrugerea zilnica a aproximativ 20 mililitri de eritrocite. Acestea elibereaza aproximativ 20 miligrame de fier.

Restul fierului transportat provine din formele de depozit  si din cantitatea absorbita intestinal.

Fierul transportat este rapid preluat de catre tesutul eritropoietic din maduva osoasa, dar si de alte celule.

Timpul de injumatatire a fierului plasmatic este de aproximativ 100 minute.

Absorbtia fierului

O dieta obisnuita zilnica contine aproximativ 10 - 20 miligrame de fier.

Din aceasta cantitate, doar aproximativ 5 - 10 %, adica un miligram, este absorbit la nivel intestinal si este preluat de organism pentru a echilibra pierderile zilnice.

In situatia in care depozitele de fier sunt scazute sau creste procesul de eritropoieza, cantitatea de fier care este absorbita poate se creasca la valori de 5 ori mai mari decat la normal.

In cazul in care exista un exces de fier la nivelul organismului, depus in diverse tesuturi - hemosideroza - absorbtia intestinala este diminuata.

Astfel, metabolismul fierului este reglat prin procesul de absorbtie intestinala.

Fierul este absorbit in jumatatea superioara a intestinului subtire.

In alimente, fierul se gaseste  in special in molecule de hem din hemoglobina, mioglobina si din alte hemoproteine din alimentele de origine animala dar si din alimente vegetalele unde se afla sub forma organica.

Fierul inglobat in hem se absoarbe cel mai bine.

Absorbtia fierului anorganic este mult mai mica si depinde de starea de oxidare si de solubilitatea acestuia, precum si de anumite substante din alimente care au un rol chelator.

Inainte de a fi absorbit, fierul feric este redus la fier feros. Acidul ascorbic ( vitamina C ) stimuleaza absortia, deoarece este un agent reducator si pe de alta parte formeaza un complex molecular cu fierul, care este rapid absorbit. De asemenea, citratii cresc solubilitatea fierului anorganic si stimuleaza absortia.

Fitatii si alte substante continute in cereale formeaza complexe insolubile cu fierul si impiedica absorbtia.

Atrofia gastica care determina scaderea cantitatii de acid clorhidric la nivel gastric se insoteste de reducere absorbtiei cantitatii de fier si determina aparitia de anemie feripriva. De asemenea, pacientii care sunt tratati cronic cu medicamente care inhiba secretia de acid clorhidric la nivel gastric pot prezenta o absorbtie deficitara a fierului.

Pierderile de fier

Nu exista un mecanism specific prin care fierul este eliminat din organism.

Fierul se pierde in mod nespecific prin pierderea de celule epiteliale de la nivelul tegumentului si tractului intestinal si urinar, celule care contin enzime care au in componenta fier.

Aceasta pierdere la adult este de aproximativ 0, 5 -1 miligrame pe zi.

Femeile prezinta o pierdere suplimentarea prin menstruatie si in cursul nasterii si lactatiei.

Stadiile deficitului de fier

In stadiile initiale ale deficitului de fier nu exista semne de anemie, iar concentratia plasmatica a fierului este mentinuta in limite normale prin scaderea cantitatii fierului depozitat.

Concentratia plasmatica a fierului - sideremia - incepe sa scada in momentul disparitiei complete a depozitelor de fier, stadiu denumit si de sideropenie fara anemie, deoarece valoarea hemoglobinei nu este modificata.

Daca se accentueaza deficienta poate aparea anemia feripriva.




Citeste si:
  • Anatomia vaginului
  • Eritrodermie ihtioziforma - definitie
  • Litiaza biliara - tratament (ghid al Ministerului Sanatatii)
  • Ce este colangita?
  • Cornaj