Gastrita


Gastrita reprezinta inflamatia mucoasei gastrice.

Termenul de gastrita reuneste un numar de afectiuni care produc inflamatia mucoasei gastrice, cu caracteristici clinice, patogenice si histologice diferite.

Sunt folosite diferite clasificari pentru definirea gastritei, in functie de caracterul acut sau cronic al manifestarilor clinice, aspectul histopatologic, distributia anatomica sau mecanismul cauzal.

Gastrita acuta
• gastrita acuta cu Helicobacter pylori
• alte gastrite acute infectioase: bacteriene (sifilitica, micobacteriana, flegmonoasa, Helicobacter helmmanii), virale, parazitare, fungice

Gastrita cronica atrofica
• tip A: autoimuna, predominant la nivelul corpului gastric
• tip B: predominant antrala, asociata infectiei cu Helicobacter pylori
• tip AB
• tip nedeterminat

Forme neobisnuite de gastrita
• gastrita limfocitara
• gastrita eozinofilica
• boala Crohn
• sarcoidoza
• gastrita granulomatoasa izolata
 

Gastrita acuta asociata cu Helicobacter pylori


Infectia cu Helicobacter pylori la debut se poate manifesta ca o gastrita acuta, care determina o crestere tranzitorie a secretiei de acid gastric si care este urmata de scaderea secretiei de acid clorhidric pana la 1 an.
Cei mai multi pacienti cu acest tip de gastrita sunt asimptomatici. Atunci cand prezinta simptomatologie, cel mai frecvent au disconfort epigastric.
Gastrita acuta cu Helicobacter pylori este un precursor al gastritei cronice active.
 

Gastrita determinata de alte infectii


In afara de Helicobacter pylori, alte cauze de gastrita infectioase sunt rar intalnite. Gastrita flegmonoasa este o forma rara, care poate duce la decesul pacientului, cu infiltrarea extinsa a peretelui gastric, necroza tisulara si manifestari septice diseminate. Aceasta forma de gastrita este determinata de: streptococi, stafilococi, Escherichia coli sau specii de proteus. Tratamentul necesita administrarea intravenoasa de antibiotice, reechilibrare hidroelectrolitica. In lipsa raspunsului la tratamentul antibiotic este necesara indepartarea stomacului prin interventie chirurgicala (gastrectomie).

Gastrita infectioasa poate fi intalnita la pacientii cu imunitate compromisa, mai ales la cei cu SIDA. La acesti pacienti se constata eroziuni gastrice produse de virusul herpes simplex. De asemenea virusul citomegalic poate determina inflamatie tipica, cu incluziuni intranucleare si culturi pozitive.
 

Gastrita cronica


In gastrita cronica, infiltratul inflamator este format in principal din plasmocite si limfocite. Polimorfonuclearele si eozinofilele sunt prezente in numar mic. Mucoasa este afectata parcelar si neregulat.

Infiltratul inflamator afecteaza ariile superficiale si glandulare ale mucoasei si progreseaza catre distructia completa, cu aparitia atrofiei.

Gastrita cronica a fost clasificata in:


Gastrita superficiala - reprezinta stadiul initial al gastritei cronice. Modificarile de inflamatie sunt limitate la mucoasa superficiala, cu edem care separa glandele gastrice. Glandele gastrice nu sunt afectate.

Gastrita atrofica - reprezinta stadiul urmator de dezvoltare, in care infiltratul inflamator se extinde in zonele mai profunde ale mucoasei. Se constata o distructie progresiva a glandelor. De obicei procesul inflamator debuteaza la nivelul antrului stomacului si se extinde la nivelul corpului si fundului.

Atrofia gastrica - este stadiul final al gastritei cronice, cu pierdere marcata de glande, cu infiltrat inflamator foarte redus sau absent si mucoasa subtire care permite vizualizarea vaselor de sange subiacente la examenul endoscopic.

In timp pot sa apara modificari morfologice - metaplazia intestinala reprezinta transformarea glandelor gastrice in glande asemanatoare mucoasei intestinului subtire. Metaplazia intestinala poate fi extinsa sau focala si este un factor important pentru aparitia cancerului gastric.

Formele majore de gastrita cronica au fost denumite: tip A (predomina la nivelul corpului gastric si este o forma autoimuna) si tip B (predomina la nivelul antrului si se asociaza cu infectia cu Helicobacter pylori). Tipul de gastrita A B semnifica implicarea atat a corpului cat si a antrumului stomacului.
 

Gastrita de tip A (gastrita cronica atrofica autoimuna, gastrita predominant a corpului)


Acest tip de gastrita reprezinta tipul cel mai putin frecvent de gastrita cronica. Afecteaza fundul gastric si corpul, cu respectarea de obicei a antrului gastric.
Aceasta forma de gastrita se asociaza cu dezvoltarea anemiei pernicioase. Prezenta unor anticorpi impotriva celulelor parietale si impotriva factorului intrinsec in serul acestor pacienti a sugerat o cauza autoimuna sau imuna, desi exista un numar substantial de pacienti la care caracteristicile autoimune nu sunt prezente. Se considera ca un numar important de cazuri pot sa apara in urma infectiei cu Helicobacter pylori.
Atunci cand sunt prezenti anticorpii impotriva celulelor parietale, acestia au capacitate citotoxica pentru celulele mucoasei gastrice. De asemenea sunt implicate si mecanisme autoimune mediate celular. Acesti anticorpi impotriva celulelor parietale au fost identificati la mai mult de jumatate dintre pacientii cu gastrita de tip A.

Mai specifici pentru gastrita de tip A sunt anticorpii impotriva factorului intrinsec.
La pacientii cu anemie pernicioasa, glandele gastrice care contin celule parietale sunt distruse si nu mai pot sintetiza acid clorhidric. Celulele parietale secreta pe langa acid clorhidric si factor intrinsec, care este necesar pentru absorbtia activa a vitaminei B 12. Reducerea depozitelor si concentratiei vitaminei de B 12 se asociaza cu anomalii hematologice sau neurologice caracteristice anemiei pernicioase.

La pacientii cu anemie pernicioasa, reducerea secretiei gastrice este direct proportionala cu distrugerea celulelor parietale si atrofie mucoasa in corpul si fundul stomacului.
De asemenea acesti pacienti prezinta niveluri serice crescute de gastrina, care este un hormon ce stimuleaza secretia gastrica. Cresterea pronuntata a secretiei de gastrina creste riscul de hiperplazie a celulelor epileliale si consecutiv riscul de aparitie a a unor tumori carcinoide ale stomacului.
 

Gastrita de tip B (asociata cu infectia cu Helicobacter pylori, predominant antrala)


Reprezinta cea mai frecventa forma de gastrita cronica. La pacientii tineri afecteaza in principal antrul, iar la pacientii mai in varsta este afectat stomacul intreg.
Tranzitia de la gastrita antrala pana la afectarea intregului stomac dureaza pana la 20 de ani.

Incidenta acestui tip de gastrita creste cu varsta.

Gastrita de tip B este cauzata de infectia cu Helicobacter pylori. Colonizarea gastrica cu aceasta bacterie este intalnita la practic toti pacientii cu gastrita cronica superficiala. In atrofia gastrica numarul de bacterii este redus.

La pacientii cu forma B de gastrita, nivelul seric de gastrina este variabil.

Similar gastritei de tip A, gastrita cronica cu Helicobacter pylori poate duce la gastrita atrofica multifocala, atrofie gastrica si metaplazie gastrica.

Studiile au aratat ca Helicobacter pylori este un factor de risc independent pentru aparitia cancerului gastric. Pacientii cu cancer gastric au prezentat o prevalenta mai mare a infectiei cu Helicobacter pylori decat la loturile de control.
Riscul de aparitie a cancerului gastric la pacientii cu infectie cu Helicobacter pylori este de 3- 6 ori mai mare fata de persoanele fara infectie.

De asemenea, infectia cu Helicobacter pylori determina o crestere riscului de limfom gastric.
 

Diagnostic


Cea mai buna metoda de diagnostic este biopsia gastrica, atat pentru clasificarea histologica a gastritei, cat si pentru identificarea Helicobacter pylori. Se recomanda mai multe biopsii din zone diferite, pentru ca exista forme de gastrita cu distributie parcelara si o singura recoltare de tesut gastric poate duce la erori de diagnostic.
 

Tratament


Pentru gastrita de tip A sau de tip B, cu sau fara atrofie gastrica, nu este necesar tratament specific.
Anemia pernicioasa, care se asociaza cu gastrita de tip A necesita tratament regulat cu vitamina B 12 pe cale parenterala, pe timp nedefinit.
Eradicarea Helicobacter pylori in lipsa ulcerului peptic la pacientii cu gastrita de tip B nu este in general recomandata.

 

Alte forme de gastrita


Gastrita limfocitara este caracterizata de infiltrarea cu limfocite a epiteliului gastric superficial si aparitia unor cavitati superficiale cu limfocitoza de celule T de dimensiuni reduse si plasmocitoza in lamina propria. Nu se cunoaste cauza cu exactitate.
Pacientii nu prezinta de obicei simptomatologie.
La endoscopie se constata pliuri gastrice ingrosate cu mici noduli cu depresiuni centrale.

Gastrita eozinofilica este caracterizata prin infiltrarea extinsa cu eozinofile a peretelui gastric si asociaza de obicei si eozinofilie sistemica. Biopsia gastrica evidentiaza infiltratul masiv cu eozinofile, care poate afecta toate straturile peretelui gastric. Antrul este afectat mai frecvent decat corpul si fundul gastric.
Simptomul cel mai frecvent este durerea epigastrica, care se poate asocia cu greata si varsaturi.
Acesti pacienti raspund favorabil la tratamentul cu glucocorticoizi.




Citeste si:
  • Fibrinogenul - valori normale
  • Interpretarea timpului Howell
  • Situsurile anatomice ale hematopoiezei
  • Clasificarea hipoglicemiilor
  • Foetor hepatic