Hiperhidroza (transpiratie abundenta)


Hiperhidroza reprezinta transpiratie in exces, fata de cat este in mod normal necesar pentru termoreglare.

Hiperhidroza (transpiratia abundenta) este o afectiune care apare de obicei in copilarie sau adolescenta. Intreaga suprafata a tegumentului poate fi afectata, dar cel mai frecvent se observa modificari la nivelul palmelor, plantelor si axilei.

Hiperhidroza poate fi:
• idiopatica - nu este descrisa o cauza primara
• secundara altor cauze: boli febrile, boli metabolice, afectiuni sistemice, tratamente medicamentoase.

Sunt descrise 3 forme clinice:
• hiperhidroza emotionala - care afecteaza de obicei palmele, plantele si axila
 hiperhidroza generalizata
• hiperhidroza localizata.

Hiperhidroza este o afectiune care provoaca un anumit grad de stigmatizare sociala, anxietate si tulburari emotionale.

Cauze


Hiperhidroza generalizata poate fi secundara unor numeroase afectiuni cum ar fi:
• boli neurologice
• cancere
• afectiuni febrile
• tulburari metabolice sau hormonale: diabet zaharat, hipoglicemie, guta, tireotoxicoza, feocromocitom
• menopauza
• alcoolism cronic
• tuberculoza
• boala Hodgkin

Medicamente care determina hiperhidroza:
• propranolol
• pilocarpina
• antidepresive triciclice
• fiziostigmina
• Efavirenz

In formele localizate, hiperhidroza poate rezulta din tulburarea echilibrului care exista in inervatia simpatica a teritoriul respectiv sau din cauza prezentei in numar mare a glandelor sudoripare. In alte cazuri se asociaza cu tulburari de irigare.

Hiperhidroza localizata se poate asocia cu:
• neuropatie diabetica
• siringomielie
• encefalita
• abces parotidian
• tumora de glomus carotidian
• neuropatie periferica
• gamapatie monoclonala
• mixedem pretibial


Hiperhidroza esentiala sau idiopatica nu este consecinta unui factor primar. Se considera ca se datoreaza cresterii activitatii simpatice cu afectarea secretiei glandelor sudoripare.
 

Epidemiologie


Hiperhidroza palmara si plantara se intalneste mult mai frecvent in Japonia decat in alte tari - in aceasta zona geografica are o prevalenta de 20 ori mai mare decat in medie.
In Statele Unite, hiperhidroza are o incidenta de pana la 1%.

Hiperhidroza nu este o afectiune cu prognostic malign. Cazurile severe afecteaza calitatea vietii.

Toate varstele pot fi afectate de hiperhidroza. De obicei, hiperhidroza localizata apare in copilarie si adolescenta.
Intr-un studiu efectuat pe 850 pacienti cu hiperhidroza localizata, 62% dintre pacienti au afirmat ca transpiratia abundenta a inceput inainte de pubertate, 33% de la pubertate si 5% in timpul vietii adulte.
 

Simptome si semne


Pacientii remarca transpiratie excesiva in zonele afectate, fapt care ii determina sa caute asistenta medicala.
Pacientii care consuma excesiv alcool prezinta mai frecvent hiperhidroza palmara si plantara.
Hiperhidroza generalizata incepe de obicei in perioada de adult. Din acest motiv, hiperhidroza cu debut tardiv trebuie investigata pentru afectiunile mentionate mai sus.
Sindromul arlechin se caracterizeaza prin hiperhidroza unilaterala si eritem facial, determinate de caldura sau efort.

Din punct de vedere histopatologic, pacientii cu hiperhidroza prezinta functie si structura normala a glandelor sudoripare. Hiperhidroza localizata poate sa apara din cauza unor modificari de distributie a glandelor sudoripare normale.
 

Tratament

 

Tratamentul in hiperhidroza este dificil. In cazul hiperhidrozei secundare este necesara identificarea factorului primar si corectarea acestuia.
 

Tratament medical


Sunt disponibile medicamente care pot fi administrate pe cale generala si medicatie topica.
Alte alternative pentru tratamentul hiperhidrozei sunt injectiile cu toxina botulinica si iontoforeza.

Preparatele care se administreaza topic pot contine:
• anticolinergice topice
• acid boric
• solutii de acid tanic
• permanganat de potasiu
• glutaraldehida
• solutii de formaldehida.

Toate aceste medicamente au ca efecte secundare sensibilizarea de contact, potentialul de a determina iritare locala, modificarea culorii tegumentului sau au o eficacitate limitata.
Prima linie de terapie topica este reprezentata de clorura de aluminiu hexahidrata in solutie de alcool etilic, care se aplica noaptea pe piele uscata si se indeparteaza la trezire.
Hiperhidroza axilara poate fi tratata cu gel de clorura de aluminiu.

Pentru tratamentul pe cale generala se folosesc medicamente anticolinergice: propantelina, Oxibutinin, benztropina, care blocheaza acetilcolina, neurotransmitatorul implicat.
Medicamentele anticolinergice se asociaza cu diverse efecte adverse: uscaciunea mucoaselor si ochilor, dificultate de mictiune, constipatie, midriaza.

Iontoforeza reprezinta administrarea unui curent electric la nivel tegumentar. Mecanismul de actiune nu este complet cunoscut.
In hiperhidroza palmara sau plantara se indica tratamentul zilnic pentru 30 minute cu un curent de intensitate de 15 - 20 miliamperi.

Toxina botulinica are efecte anticolinergice la nivelul jonctiunii neuromusculare. Efectele dureaza intre 4 si 12 luni. Efectul advers este reprezentat de slabiciune musculara trecatoare, care dispare in aproximativ 3 saptamani. Se indica in hiperhidroza palmara, cand se pot administra 50 de injectii subepidermale de catre doua unitati, pentru o singura palma.
 

Tratament chirurgical


Tratamentul chirurgical include:
• simpatectomie - este o metoda de tratament folosita din anul 1920, rezervata pentru cazurile care nu raspund la alte tratamente. Presupune indepartarea ganglionilor nervosi responsabili pentru inervarea glandelor sudoripare din zona respectiva
• indepartarea chirurgicala a zonelor afectate - indeparteaza si glandele sudoripare si elimina astfel transpiratia abundenta. Aceasta metoda se foloseste mai ales in cazul hiperic hiperhidrozei axilare
• liposuctie subcutanata - este o metoda de asemenea folosita pentru hiperhidroza localizata la nivelul axilei. Fata de chirurgia clasica este asociata cu cicatrice mai putin evidente.




Citeste si:
  • Otita - simptome
  • Polimialgia reumatica
  • Mielom
  • Epistaxis - definitie, clasificare
  • Mictiune