Hipospadias - cauze si tratament


Hipospadiasul reprezinta dezvoltarea incompleta a uretrei anterioare, a corpilor cavernosi si preputului. Hipospadiasul nu cauzeaza simptome semnificative, exceptand dirijarea in jos a jetului urinar. Rareori meatul hipospad este stenotic determinand mictionare prelungita si presiuni retrograde crescute.
Hipospadiasul se poate asocia cu incurbarea caudala a penisului datorata existentei cordeei. Necorectat, hipospadiasul determina infertilitate prin dificultatea de livrare corecta a spermei.
 

Embriologie


La o luna de gestatie genitalele sunt indiferente. In saptamanile 9 - 10 celulele Leidig incep sa sintetizeze testosteronul. Acesta determina dezvoltarea organelor genitale masculine. Spre saptamanile 13 - 14 uretra peniana si preputul sunt complet formate. Anomaliile in dezvoltarea uretrei si preputului conduc la hipospadias. Astfel, dezvoltarea incompleta a uretrei glandulare nu permite fuzionarea faldurilor preputiale; in consecinta,  preputul este absent ventral si in exces dorsal.

 


Incidenta

1/300 nounascuti de sex masculin
 

Clasificare


Clasificarile existente se bazeza pe localizarea meatului. Este important de retinut ca aceasta clasificare trebuie facuta dupa ce curbura (prin excizia cordeei) a fost corectata: fiind o structura neelastica, cordeea determina o forma mai severa decat cea aparenta. Asta inseamna ca dupa excizia cordeei penisul in pozitie corectata devine relativ mai lung, meatul uretral glisand spre proximal. Pozitia meatului dupa excizia cordeei este pozitia reala cu consecinte in alegerea tehnicii chirurgicale corectoare.

-Hipospadias glandular
-Hipospadias coronar
-Hipospadias penian anterior
-Hipospadias penian mediu
-Hipospadias penian posterior
-Hipospadias penoscrotal
-Hipospadias scrotal
-Hipospadias perineal
 

Tratament


Tratamentul urmareste crearea unui gland si a unui meat normal, obtinerea unui penis drept, a unei uretre normale si pozitionarea normala a scrotului fata de penis.
Operatia trebuie facuta inaintea varstei de 2 ani (de obicei intre 6 - 18 luni ), dat fiind ca un copil mai mic de 2 ani este mai putin anxios si nu si-a insusit inca mictionarea voluntara. Copilul peste 4 ani are risc emotional crescut, putand dezvolta anxietate genitala.

Factorul limitator in cadrul operatiei este marimea penisului. In formele severe, la cei cu penis mic, cu preput redus, cu gland hipotrof, se pot administra in prealabil preparate hormonale.

 

Complicatii postopratorii


-Fistula. Mictionarea se face prin 2 orificii (meat si fistula), sau numai prin fistula. Inchidera fistulei se face chirugical, nu mai repede insa de 6 luni.
-Stenoza de meat. Se trateaza fie conservator (dilatatii), fie chirurgical (plastie).
-Stenoza uretrala: obisnuit la nivelul glandului sau la nivelul anastomozei (in functie de procedeu). Se poate asocia cu diverticul prestenotic. De obicei necesita corectare chirurgicala.
-Diverticulul. Apare fie datorita unei uretroplastii prea largi fie secundar unei stenoze.
-Defectul cutanat. De obicei se vindeca spontan (epitelizare secundara).
-Incurbare peniana reziduala. Daca e severa necesita reoperatie.




Citeste si:
  • Angina Ludwig (flegmonul planseului bucal)
  • Gripa spaniola
  • Leucoplazie
  • Gonococ - manifestari clinice si tratament
  • Oligurie si anurie