Leptospiroza


Leptospirele reprezinta un grup de agenti patogeni care produc imbolnaviri atat la om cat si la animal. Imbolnavirea la om este accidentala, adica omul nu face parte din circuitul natural al leptospirelor.

Evolutia leptospirozelor este de obicei asimptomatica si autolimitanta, dar exista forme cu potential letal. Leptospirele pot determina boli febrile simple, boli febrile cu aparitia unui exantem, meningite seroase sau ictero hemoragice, insuficienta renala acuta.

Leptospirele fac parte din familia spirochetelor, exista doua mari specii: Leptospira interogans (care este patogena pentru om) si Leptospira biflexa (care nu afecteaza omul). Leptospirele sunt mobile, au o structura filiforma si o lungime de aproximativ 6 - 20 microni. Au o rezistenta buna la temperaturi joase, mai ales in conditii de umezeala, dar nu rezista la soare, uscaciune, caldura. Se pot cultiva pe medii speciale.

Rezervorul de infectie este animal, reprezentat de mamifere. In generale rozatoarele de talie mica fac infectii inaparente cronice si sunt contagioase in permanenta, in timp ce animalele mai mari fac forme mai agresive, uneori chiar letale. Animalele elimina leptospirele la nivel renal, urina, iar aceasta poate contamina alimentele sau apa. Omul poate excreta germeni pe o perioada limitata.

Receptivitatea este generala, sunt expuse mai ales persoanele care lucreaza in contact cu apa cum ar fi pescarii, lucratorii in orezarii, crescatorii de porci sau cei care lucreaza in abatoare.

Leptospirele pot patrunde la nivel cutanat, chiar si prin tegumentul intact, si prin mucoasa digestiva. Boala apare cu frecventa mai mare vara si primavara. Cele mai frecvente specii identificate in tara noastra sunt Leptospira pomona, Leptospira icterohemoragiae, Leptospira canicola, Leptospira grippotiphosa.

Leptospirele au capacitatea de a traversa membranele celulare, fapt care le permite difuziunea in tot corpul, de la nivelul portii de intrare. Se considera ca leptospirele pot secreta endotoxine. Leptospiroza este caracterizata prin aparitia afectarii hepatice, aparitia de leziuni renale (glomerulonefrita, insuficienta renala acuta). Leptospirele patrunda nivelul lichidului cefalorahidian, la nivel ocular si pot la leziuni endoteliale cu vasculite si capilarite toxice. Sunt citate cazuri de miocardita.

Dupa cum fost mentionat anterior, cele mai multe infectii cu leptospire sunt asimptomatice sau prezinta forme usoare. Incubatia dureaza in general cateva zile. Debutul este brusc cu aparitia febrei, cu manifestari similare unei gripe, aceasta faza corespunde diseminarii leptospirelor la nivelul tuturor tesuturilor inclusiv la nivelul lichidului cefalorahidian. Cele mai frecvente modificari intalnite la examenul clinic sunt hepatomegalia, splenomegalia, aparitia unor exanteme de tip rujeoliform si manifestari de pneumonie de tip interstitial.
In majoritatea cazurilor boala se opreste dupa aceasta faza primara. In alte cazuri dupa o scurta remisiune clinica de cateva zile, apare a doua faza manifesta care este caracterizata prin aparitia unui exantem, icter, si a semnelor de iritatie meningeana. Se considera ca acesta a doua faza este cauzata de interventia sistemului imun, pentru ca leptospirele nu mai pot fi gasite la nivelul sangelui sau la nivelul lichidului cefalorahidian. In schimb, pot fi gasite la nivel renal si in urina.

Leptospirele pot determina si boala febrila prelungita cu durata de aproximativ doua trei saptamani, cu aspect de pneumonie interstitiala perihilara.

Meningita leptospirotica are o evolutie de aproximativ doua saptamani si in general se vindeca fara sechele.

Patrunderea leptospirelor la nivel ocular poate determina uveita cronica sau recidivanta prin persistenta acestora la nivelul umorii apoase. Tratamentul este greu de facut pentru ca antibioticele patrund cu greutate la nivel ocular.

Leptospiroza icterohemoragica este forma cea mai grava de boala, cu mortalitate de aproximativ 40 %, mai ales la persoanele in varsta sau cu deficite imune preexistente. Cel mai frecvent este determinata de Leptospira icterohemoragiae.
Se caracterizeaza prin aparitia unui sindrom inflamator cu febra si dureri musculare, insotite de leucocitoza. Apare un sindrom hemoragipar cu manifestari cutanate cum ar fi purpura da si la nivelul mucoaselor, epistaxis, gingivoragii, hemoragii conjunctivale digestive sau pulmonare. Sindromul icteric este determinat de colestaza intrahepatica si este intens, poate atinge valori extreme de bilirubina plasmatica, cu predominanta bilirubinei conjugate. Acest icter nu este pruriginos iar valorile transaminazelor sunt usor crescute sau normale. Este prezent si un sindrom meningean cu lichid cefalorahidian moderat modificat: albuminorahia usor crescuta cateva zeci sau sute de elemente pe milimetru cub. Sindromul de insuficienta renala acuta se instaleaza odata cu icterul si determina in cateva zile anurie. Insuficienta renala acuta se complica cu tulburari hidroelectrolitice si acidoza metabolica care se poate decompensa rapid. Starea generala este grava cu astenie, cefalee, varsaturi, agitatie psihomotorie. In sange valorile creatininei sunt mult crescute, apare hiperpotasemie care are efect nociv asupra cordului. Anuria se remite in cele cateva luni de la instalare, pacientul trebuie hemodializat repetat.

Diagnosticul este sugerat de datele epidemiologice (expunerea profesionala, existenta rozatoarelor in gospodarie, scaldatul in iazuri, balti sau chiar stranduri amenajate in lacuri contaminate). Leptospiroza ictero hemoragica are un tablou clinic sugestiv. Diagnosticul etiologic se face prin izolarea leptospirelor pe medii speciale, din sange, lichid cefalorahidian, urina. Diagnosticul serologic pune in evidenta titrul de anticorpi specifici si poate identifica specia de leptospire.

Cazurile de leptospiroza ictero hemoragica vor fi tratate in sectii de terapie intensiva, cu posibilitatea de hemodializa. Tratamentul antibiotic trebuie instituit cat mai rapid, mai ales in prima faza pentru aceasta este faza septicemica a leptospirelor. Leptospirele sunt sensibile la penicilina, ampicilina, cefalosporina. Tratamentul patogenic este foarte important mai ales la pacientii cu insuficienta renala. Se pot administra diuretice sau daca acestea nu sunt eficiente se recurge la metode de epurare extrarenala. Este necesar sa fie tratate toate complicatiile insuficientei renale acute, ales in cazul hiperpotasemiei pentru ca aceasta poate determina deces de cauza cardiaca. Nu exista profilaxie specifica la om iar la persoanele care au venit in contact se poate administra antibioterapie pana la 7 zile.




Citeste si:
  • Ce este glucagonul?
  • Efedrina, fiole
  • Boala Meniere - generalitati
  • Sistemul kininelor plasmatice
  • Boala de reflux gastro-esofagian