Meningita stafilococica


Stafilococii sunt un grup de bacterii gram pozitive aerobe (in anumite conditii pot deveni anaerobe), care nu determina spori si care au dispunere caracteristica, in ciorchine, de unde provine si numele de stafilococ.

Exista doua mari grupe de stafilococ: cei care secreta coagulaza, reprezentati mai ales de Staphylococcus aureus si cei care nu secreta coagulaza (Staphylococcus epidermidisStaphyilococcus saprofiticus, unele tulpini de Staphylococcus aureus). Stafilococii care au capacitate de a secreta coagulaza sunt germeni patogeni prin secretia de enzime cu rol toxic important.

Cel mai important agent patogen din grupul stafilococilor pentru patologia umana este Staphylococcus aureus. Meningita cu Staphylococcus aureus are o evolutie foarte severa si este posibila la orice varsta.

Exista stafilococi care colonizeaza in mod normal unele regiuni ale organismului: majoritatea copiilor (80 %) si un numar important de adulti (intre 10 si 50 %) prezinta colonizare cu stafilococ auriu coagulazo pozitiv la nivelul mucoasei nazale. De asemenea acesti stafilococi pot fi intalniti si la nivelul faringelui, pe mucoasa tractului intestinal sau pe mucoasa conjunctivala.
Staphylococcus epidermidis precum si alti stafilococi coagulazonegativi colonizeaza pielea la nivelul glandelor sebacee sau la nivelul foliculului pilos. Acestia fac parte din flora naturala care are un rol protector la nivelul pielii, prin inhibarea cresterii celorlalte tipuri de bacterii patogene care pot ajunge la nivelul pielii. Bacteriile saprofite impiedica colonizarea patogena prin consumarea factorilor nutritivi si prin secretarea de substante care impiedica dezvoltarea altor tipuri bacteriene.

Stafilococii patogeni au capacitatea de a secreta numeroase enzime (coagulaza, hialuronidaza, lipaza, catalaza, ureaza, decarboxilaza, diferite proteaze) si toxine (alfa toxina, beta toxina, delta toxina, gama toxina, enterotoxina, toxina epidermolitica, toxina sindromului socului toxic). Unele tulpini patogene de stafilococ au capacitatea de a declansa coagulare diseminata intravasculara sau soc infectios. Rezistenta la antibiotice poate fi transmisa catre tulpinile care nu sunt rezistente prin intermediul unor structuri numite plasmide.

Stafilococii se pot transmite pe cale aeriana, digestiva, sau pe cale tegumentara, prin contact direct sau prin contact indirect prin intermediul obiectelor contaminate.

Meningita stafilococica apar in urma patrunderii stafilococilor la nivel sanguin, de la nivelul unor focare aflate la distanta de meninge. Bacteriemia stafilococica poate avea loc fie in cursul unor septicemii sau poate fi asimptomatica, cand poate pormi de la diverse focare infectioase, cel mai frecvent aflate la nivelul pielii, care pot fi neglijate.
Infectiile stafilococice tegumentare care dau cel mai frecvent insamantare meningeana se afla la nivelul fetei, in jumatatea superioara a acesteia, deasupra buzei, din cauza faptului ca aceasta regiune dreneaza sangele in venele sinusului cavernos. Drenajul stafilococilor la nivelul sinusului cavernos poate determina tromboza septica acestuia, cu extindere ulterioara la nivel meningean. Aceste infectii stafilococice la nivelul fetei sunt cunoscute sub numele de stafilococie maligna.

Alte infectii de vecinatate care au un risc de a determina meningita sunt: mastoiditele, otomastoiditele, traumatismele suprainfectate, punctiile lombare efectuate in conditii septice. Pacientii care au hidrocefalie si care au un sistem de drenaj la nivelul ventriculilor, ce se scurge la nivel peritoneal prezinta un risc crescut de colonizare si infectie cu stafilococ.

Manifestari clinice

Meningita stafilococica are o evolutie severa similara celorlalte meningite bacteriene. Are o incubatie scurta de cateva zile si un debut brusc si rapid cu alterarea rapida a starii generale, febra, cefalee, asocierea semnelor de sindrom de hipertensiune intracraniana (cefalee, fotofobie, greata, varsaturi) si instalarea semnelor de iritatie meningeana. Apar foarte rapid semnele de afectare encefalitica cu agitatie psihomotorie, dezorientare temporospatiala, delir, obnubilare, coma. Este posibila afectarea nervilor cranieni si aparitia altor manifestari neurologice cum ar fi convulsiile.

Diagnosticul diferential fata de celelalte meningite bacteriene poate fi sugerat prin identificarea unei porti de intrare, cum ar fi o infectie tegumentara. Stafilococia maligna a fetei este sugestiva pentru etiologia stafilococica. Tromboza de sinus cavernos se manifesta clinic prin aparitia unui edem la nivelul pleoapelor, cu dimensiuni semnificative, cu secretii conjunctivale purulente si cu protruzia globilor oculari.

Lichidul cefalorahidian recoltat prin punctie are un aspect purulent sau tulbure. Proteinele sunt mult crescute, reactia Pandy este intens pozitiva. Lichidul este bogat in leucocite (cateva mii) cu predominanta polimorfonuclearelor. Examinarea frotiului poate identifica germeni gram pozitivi dispusi in ciorchine.

Diagnosticul etiologic este realizat de laboratorul bacteriologic, prin examinarea lichidului cefalorahidian recoltat prin punctie lombara, pe frotiu se poate observa aspectul tipic al stafilococilor. De asemenea acestia se pot cultiva din lichidul cefalorahidian, din sange sau din alte focare metastatice. Este foarte importanta verificarea sensibilitatii la antibiotice, pentru ca exista un procent important de stafilococi multirezistenti (stafilococi meticilino rezistenti). In general stafilococii multirezistenti se intalnesc la pacientii care au avut multiple spitalizari si au avut numeroase tratamente cu antibiotic in antecedente.


Meningita stafilococica are o evolutie grava si necesita tratament cu asociere de antibiotice active pe stafilococul meticilino rezistent (vancomicina, meronemlinezolid). Durata tratamentului este de minim doua saptamani, in functie de evolutia clinica si biologica. Cazurile de meningita care sunt secundare trombozei de sinus cavernos necesita un tratament mai lung antibiotic, asociat cu o terapie anticoagulanta si antiagreganta plachetara. Evolutia spre vindecare in tromboza de sinus cavernos poate dura cateva luni.
Tratamentul patogenic consta in administrarea antiinflamatoarelor de tip cortizonic si depletive cerebrale (manitol).

Profilaxia meningitei stafilococice se bazeaza pe masuri de igiena, de tratare cu atentie a leziunilor tegumentare stafilococice, indiferent de aspectul lor initial. In special leziunile tegumentare la nivelul fetei, care pot determina tromboza de sinus cavernos nu trebuie traumatizate, pentru ca se creeaza conditiile unei diseminari stafilococice.




Citeste si:
  • Paronichia - definitie
  • Glicemia
  • Ce este metastaza?
  • Lactat dehidrogenaza - semnificatie
  • Ce este dermul?