Meningita - generalitati


Meningitele sunt cele mai frecvente si mai importante infectii la nivelul sistemului nervos central, cu risc mare de evolutie spre deces sau de sechele, din acest motiv fiind urgente medicale.

Termenul de meningita sugereaza natura inflamatorie a acestor afectiuni, inflamatie prezenta la nivelul seroaselor meningeene.

Seroasele meningeene protejeaza sistemul nervos nervos central:
 dura mater este stratul exterior, cu rezistenta crescuta, care se leaga strans de periostul oaselor de invelis. Intre fata externa a durei mater si fata interna osului se descrie spatiul epidural, unde se pot gasi relativ frecvent abcese sau hematoame epidurale. Intre fata interna a durei mater si fata externa a arahnoidei (care este stratul mijlociu) se afla spatiul peridural (sau subdural).
 leptomeningele este stratul mijlociu format din arahnoida si pia mater. Arahnoida are doua foite: parietala care este legata de dura mater si viscerala care este lipita de pia mater. Intre cele doua foite se afla spatiul subarahnoidian, in care se gaseste lichidul cefalorahidian.
 pia mater este o structura formata din fibrele de colagen si acopera substanta nervoasa.

Lichidul cefalorahidian este secretat si absorbit in permanenta. In mod normal, are un aspect clar, contine cateva elemente celulare, proteinorahia are valori situate sub 45 mg/dl, iar glicorahia este apreciata la jumatate din glicemie.

Meningitele sunt iritatii de natura infectioasa la nivelul meningelui. Exista si alti agenti care nu sunt infectiosi si care pot determina simptome asemanatoare: substante de contrast, antibiotice, traumatisme, insolatie, boala de iradiere, neoplazie.

Meningitele pot fi cauzate de o varietate de agenti patogeni: virusuri, bacterii, protozoare, fungi.
Cele mai multe meningite sunt produse de virusuri, mai frecvent enterovirusurile. Meningitele bacteriene se situeaza pe locul 2. Meningitele cu fungi sau protozoare apar mai ales la persoanele cu sistem imun deprimat.

Manifestari clinice

Tabloul clinic al meningitelor cuprinde mai multe sindroame: sindromul inflamator, sindromul de hipertensiune intracraniana, sindromul de iritatie meningeana sau encefalitic.

Sindromul meningean cuprinde urmatoarele: simptome caracteristice de hipertensiune intracraniana (cefalee, greata, varsaturi in jet, fotofobie), semne ale sindromului de hipertensiune intracraniana (bradicardie) si asocierea sindromul inflamator (febra).

Sindromul inflamator se manifesta in principal prin febra un simptom major in meningita. Pot fi prezente si alte simptome, cum ar fi starea generala alterata, inapetenta.

Sindromul de hipertensiune intracraniana este cauzat de cresterea secretiei de lichid cefalorahidian in conditiile inflamatiei, dar si de edemul la nivel cerebral care poate aparea datorita stazei venoase, exudatului inflamator si vasodilatatiei. Sindromul de hipertensiune intracraniana se manifesta prin cefalee intensa si persistenta, greata si varsaturi care pot fi incoercibile, fotofobie. Un semn clinic caracteristic pentru hipertensiunea intracraniana este bradicardia.

Asocierea febrei cu bradicardia este o trasatura caracteristica meningitelor.

Sindromul de iritatie meningeana consta in semne si manevre clinice care pun in evidenta prezenta inflamatiei la nivelul meningelui. Pozitia de protectie a meningelui a bolnavului este de clinostatism lateral cu tripla flexie: genunchi, sold, ceafa.

Manevrele de elongatie sunt manevre pe care le face medicul pentru a pune in evidenta reactia inflamatorie:

 redoarea de ceafa-se face cu bolnavul culcat, cu membrele inferioare in extensie, medicul incearca sa faca flexia pasiva cefei, care in conditii patologice este limitata sau dureroasa
semnul Brudzinski al cefei este o continuare a manevrei de redoare de ceafa, cand fortarea flexiei cefei declanseaza indoirea genunchilor pacientului
semnul Brudzinski contralateral se face cu pacientul in decubit dorsal, iar medicul face o flexie totala a unui membru inferior, iar pacientul isi usureaza suferinta prin indoirea genunchiului contralateral
semnul Kernig 1-pacientul se afla initial in pozitia culcata, dupa care este ridicat cu trunchiul la verticala, miscare care realizeaza o flexie in articulatia soldului, durerea produsa determina bolnavul sa indoiasca genunchii
semnul Kernig 2-pacientul se afla in pozitia culcat, medicul produce flexia articulatiei soldului, prin ridicarea la verticala a membrelor inferioare, pacientul raspunde prin indoirea genunchilor
semnul Kernig sensibilizat se foloseste in cazurile cu sindrom meningean slab exprimat, pacientul se afla cu trunchiul la verticala, cu membrele inferioare in extensie, iar medicul incearca sa faca flexia cefei. Pacientul nu poate suporta durerea si indoaie genunchii.

La sugari, bombarea fontanelei este un semn al hipertensiunii lichidului cefalorahidian.

Sindromul encefalitic este foarte rar prezent in meningitele virale. Apare mai ales in cele bacteriene cu lichid cefalorahidian purulent, in meningita tuberculoasa.

Este constituit dintr-un grup de semne si simptome care arata afectarea encefalului: somnolenta, obnubilare, dezorientarea temporospatiala, agitatie psihomotorie, coma de diverse grave, pareze sau paralizii pe anumite segmente sau pareze de nervi cranieni (in special oculomotor si facial), tulburari sfincteriene de tipul globului vezical. Uneori pot sa apara crize convulsive.




Citeste si:
  • Acid uric
  • Timus - definitie
  • Ciroza hepatica - tratament (protocol al Ministerului Sanatatii)
  • Tumori maligne ale hipofaringelui
  • Episodul afectiv mixt