Meningoencefalita pneumococica


Meningoencefalita cauzata de pneumococ (Streptococcus pneumoniae) are o evolutie severa, de cele mai multe ori letala in absenta tratamentului sau cu risc de sechele importante dupa vindecare.

Streptococcus pneumoniae este o bacterie gram pozitiva. In cultura are forma de coci asezati in lanturi scurte sau caracteristic o asezare in diplo. Bacteria este aeroba si incapsulata. Exista multe serotipuri clasificate in functie de polizaharidele aflate la nivelul capsulei, toate avand proprietatea de a secreta toxine, fapt important pentru patogenitatea speciei.

Epidemiologie


Pneumococul este raspandit in toate zonele geografice. Sursa de infectie este strict umana, fiind reprezentata de bolnavii acuti sau cronici (infectii respiratorii de cai aeriene superioare sau inferioare) sau de purtatori asimptomatici.
Calea de transmitere este aerogena prin picaturi de saliva contaminate. Se poate transmite de asemenea si prin contact indirect, prin obiecte contaminate. Calea de patrundere este reprezentata de mucoasa respiratorie. De la acest nivel, Streptococcus pneumoniae poate ajunge la nivelul meningelui pe mai multe cai.
Cea mai frecventa cale este cea hematogena, prin diseminarea pe cale sanguina a bacteriei de la locul de patrundere. De asemenea, poate ajunge pe cale limfatica sau in mod direct, atunci cand exista inflamatie supurativa in vecinatatea sistemului nervos central (otomastoidita, sinuzita, traumatisme craniene deschise).

Sunt afectate in special persoanele care au o capacitate de aparare scazuta, mai ales cei cu splenectomie sau cu ciroza hepatica, consumatorii de alcool, diabeticii, persoanele varstnice sau cei cu traumatisme craniene.

Pneumococul are o capsula prezenta la exterior care ii confera caractere importante de patogenitate, prin cresterea rezistentei la fagocitoza. De asemenea, are proprietatea de a produce fibrina, prin intermediul careia bacteria se izoleaza si isi creste rezistenta la antibiotice. La nivelul sistemului nervos central, producerea excesiva de fibrina poate determina formarea de sinechii si obturari ale orificiilor de comunicare intre ventriculi. Acest fapt va determina impiedicarea scurgerii lichidului cefalorahidian la nivel ventricular si aparitia hidrocefaliei.
 

 

Simptome si semne

 

Incubatia este scurta, de cateva zile iar debutul este brusc si rapid progresiv, cu fenomene inflamatoare (febra, frisoane, alterarea rapida a starii generale) si cu asocierea rapida a semnelor de hipertensiune intracraniana (cefalee, fotofobie, varsaturi), prezenta semnelor de iritatie meningeana. Rapid dupa debut se instaleaza afectarea encefalitica cu agitatie psihomotorie, dezorientare temporospatiala, delir, obnubilare, coma.
Se considera ca mortalitatea este de aproximativ 30%, mai ales la pacientii varstnici se inregistreaza cazurile cu evolutie letala.

Evolutie

 


Evolutia este similara meningoencefalitei meningococice, cu exceptia absentei purpurei fulminans si a sindromului Waterhouse-Friederichsen. Meningita pneumococica afecteaza mai ales pacientii in varsta si este mai rara la copii si tineri.

Diagnostic


Examinarea lichidului cefalorahidian recoltat prin punctie lombara evidentiaza un aspect purulent (lichid in zeama de varza), cu reactia Pandy intens pozitiva, proteinorahia este mult crescuta iar pe frotiu se examineaza un numar foarte mare de limfocite (cateva mii pe milimetru cub). Glicorahia este mult scazuta, pentru ca glucoza de la nivelul lichidului cefalorahidian este consumata in cadrul multiplicarii bacteriene. pH-ul este de obicei acid.

De asemenea, pe frotiu se pot observa pneumococi asezati in diplo, acoperiti capsula. Evidentierea pneumococilor pe frotiu transeaza diagnosticul iar cultivarea permite confirmarea si testarea sensibilitatii la antibiotice.

Meningita pneumococica poate determina frecvent reactivare pentru ca pot exista pneumococi ramasi in urma bolii acute, situatie favorizata de productia de fibrina. In unele cazuri, meningita poate fi consecutiva unei infectii de vecinatate, cum ar fi o infectie sinuzala, otogena sau un abces cerebral. Acestea pun mari dificultati in cursul tratamentului, pentru ca infectia primara poate fi sterilizata cu dificultate.

 

Tratament


Tratamentul antibiotic asociaza, de cele mai multe ori, doua antibiotice administrate in doze crescute si trebuie instituit cat mai rapid de la debut. Durata tratamentului este de aproximativ doua saptamani, avand in vedere riscul persistentei unor focare de infectie necontrolate de antibiotice. Tratamentul patogenic presupune administrarea corticosteroizilor in doze crescute, pentru a impiedica depunerile de fibrina. De asemenea, se folosesc depletive cerebrale de tipul manitolului pentru a scadea edemul cerebral.

 

Profilaxie

 

Profilaxia se adreseaza in special persoanelor cu deficite imune, la care este recomandat sa se administreze vaccinpolivalent pneumococic.




Citeste si:
  • Veruca vulgara
  • Osteomielita supurata cronica
  • Nefromegalie
  • Bacteriemie
  • Papula - descriere, generalitati