Miocard


Miocardul reprezinta tesutul muscular cardiac. Miocardul prezinta trasaturi comune cu cele ale musculaturii scheletice ( contractilitate, conductibilitate, excitabilitate ), dar si unele care sunt specifice: automatismul si tonicitatea.

Contractilitatea ( inotropismul ) - reprezinta proprietatea miocardului de a creste forta de contractie prin schimbarea dimensiunilor si a tensiunii. Cu alte cuvinte, daca la nivelul ventriculului exista o cantitate mai mare de sange la sarsitul diastolei forta de contractie va fi mai mare. Miocardul poate utiliza pentru producerea de energie acizi grasi liberi, glucoza, lactat si piruvat. In anumite conditii patologice, miocardul poate folosi aminoacizi si corpi cetonici. Contractilitatea este afectata de hipoxia cardiaca pentru ca miocardul nu poate metaboliza acidul lactic care se produce in exces.

Conductibilitatea ( dromotropismul ) - reprezinta proprietatea miocardului specializat de a conduce potentialul de actiune de la nivelul nodulului sinoatrial catre restul miocardului prin intermediul nodulului atrioventricular, fasciculului Hiss si retelei Purkinje.

Excitabilitatea ( batmotropismul ) - reprezinta proprietatea miocardului de a raspunde la stimuli. Atunci cand are loc sistola ventriculara miocardul se afla in perioada refractara absoluta, nici un stimul nu poate declansa un o noua contractie.

Automatismul ( cronotropismul ) - reprezinta proprietatea tesutului miocardic specializat de a genera impulsuri. Acest tesut miocardic specializat se numeste miocardul excitoconductor sau de tip embrionar. Este alcatuit din grupuri de celule cu proprietatea de genera impulsuri si de a conduce aceste impulsuri, asigurand contractia inimii.

Sistemul embrionar este alcatuit din:

nodulul sinoatrial care se afla in atriul drept, la nivelul orificiilor de varsare a celor doua vene cave. Celulele nodulului sinoatrial au cea mai mare frecventa, descarca impulsuri cu 60 - 100/minut. Pentru ca are cea mai mare frecventa, nodulul sinoatrial declanseaza ciclul cardiac.

nodulul atrioventricular este situat la limita intre atrii si ventricule, in septul interatrial. Celulele acestuia descarca impulsuri cu o frecventa mai redusa. In mod normal rolul acestui nodul este de a transmite impulsurile de la cel sinoatrial catre etajul ventricular. La nivelul nodulului atrioventricular are loc o usoara intarziere a impulsurilor, de aproximativ 0, 10 secunde. Daca nu mai exista impulsuri generate la nivelul nodulului sinoatrial, nodulul atrioventricular poate prelua acest rol, cu o frecventa de 45 -50/minut. In alte situatii patologice, cum ar fi fibrilatia atriala nodulul atrioventricular blocheaza o parte din excesul de impulsuri care vin de la atrii si astfel au un rol protector.

fasciculul Hiss porneste de la nivelul nodulului atrioventricular, are doua ramuri ( stanga, dreapta ) si are rolul de a conduce rapid impulsurile catre miocardul ventricular. Celulele fasciculului Hiss au proprietatea de a genera impulsuri cu o frecventa de 20 -40/minut.

reteaua Purkinje distribuie impulsurile catre restul miocardului.
Tonicitatea - reprezinta proprietatea fibrelor contractile de a avea un tonus bazal.




Citeste si:
  • Alcaloza metabolica
  • Acondroplazie
  • Cheilita angulara - definitie
  • Dermatita ocra
  • Erizipel - tratament