Osteonecroza


Termenul de necroza semnifica moartea celulara. Osteonecroza inseamna moartea celulelor osoase. Osteonecroza mai este cunoscuta sub numele de necroza ischemica a osului sau necroza aseptica.

Etiologie

Osteonecroza are mai multe cauze:

- traumatisme - fracturi sau luxatii

- necroza postiradiere

- anumite boli hematologice - drepanocitoza

- tezaurismoze - afectiuni cauzate de stocare anormala a unor substante in tesuturi

- consumul excesiv de alcool

- pancreatita

- boli de colagen

- corticoterapia prelungita

- osteonecroza idiopatica

Cele mai importante cauze de aparitie a osteonecrozei sunt consumul excesiv de alcol si tratamentele prelungite cu cortizonice.

Patogenie

Osteonecroza apare ca o consecinta a tulburarii circulatiei locale. Traumatismul poate sectiona sau dilacera vasele care aduc oxigen si substante nutritive osului. Vasele de calibru mare care hranesc osul pot fi afectate si in modificarile inflamatorii vasculare (vasculita) sau in spasme locale care intrerup pe o perioada limitata circulatia.

Vasele de calibru mic sunt afectate in cazul aparitiei de microembolii care pot fi gazoase sau grasoase. Acest mecanism este intalnit in drepanocitoza, tezaurismoze. Pacientii care au suferit transplant renal prezinta risc pentru osteonecroza din cauza imunosupresiei si hiperparatiroidismului secundar. De asemenea persoanele obeze au risc crescut.

Consecinta afectarii vasculare este reprezentata de ischemie cu leziunea consecutiva a celulelor osoase. Tesutul osos se necrozeaza si este inlocuit cu tesut conjunctiv care are o rezistenta mecanica scazuta. Osteonecroza apare in zonele slab vascularizate si care nu prezinta anastomoze. Oasele cele mai susceptibile pentru aparitia osteonecrozei sunt: femurul, humerusul, talusul si oasele carpiene.

Manifestari clinice

Cel mai important simptom este durerea locala care este exacerbata de miscare si limitarea mobilitatii articulare. Examenul radiologic este cel mai important examen paraclinic pentru diagnostic. Osteonecroza este o afectiune care evolueaza cronic iar examenul radiologic pune in evidenta modificarile tardive. De la aparitia primelor simptome si pana la observarea primelor modificari radiologice pot trece cativa ani. Initial osteonecroza se evidentiaza radiologic prin aparitia unor zone de osteoporoza. Ulterior osteoporoza devine marcata si se remarca aparitia unor zone de osteoscleroza. Initial spatiul articular care este invecinat nu este modificat. Atunci cand leziunile sunt avansate se observa modificarea suprafetei articulare a osului. In etapele tardive apar si proliferari osoase numite osteofite si ingustarea spatiului articular.

Scintigrafia osoasa este o metoda care permite punerea diagnosticului inaintea aparitiei modificarilor radiologice. Scintigrafia osoasa poate fi cantitativa sau calitativa.

Tomografia computerizata si rezonanta magnetica nucleara sunt examene care permit, de asemenea, punerea in evidenta a modificarilor de osteonecroza inaintea aparitiei modificarilor radiologice.

Tratament

Tratamentul osteonecrozei este tratamentul afectiunii care a determinat aparitia acesteia. Mijloacele nemedicamentoase de tratament constau in scaderea in greutate pentru a micsora solicitarile mecanice.

Pentru tratamentul durerii se folosesc medicamente antiinflamatorii nesteroidiene si antialgice obisnuite. Cazurile avansate pot fi tratate chirurgical - osteotomie (indepartarea fragmentului osos necrozat), artroplastie (inlocuirea articulatiei cu o proteza), grefa osoasa.

Forme particulare de osteonecroza

Osteonecroza idiopatica a capului femural proximal - apare mai frecvent la adolescenti, la sexul masculin. Cauza este necunoscuta. Se produce necroza osului cu refacerea structurii osoase dupa cativa ani. Colul femural care se formeaza este mai scurt, iar pacientul schiopata din aceasta cauza.




Citeste si:
  • Regim alimentar in hepatita acuta virala
  • Potential de actiune la nivel miocardic
  • Ciclu cardiac
  • Mucocel
  • Inflamatie