Parotidita epidemica (oreionul) - diagnostic


De obicei, diagnosticul oreionului se face pe baza examenului clinic si a datelor epidemiologice, care evidentiaza contactul cu o persoana cu istoric de oreion.

Atunci cand nu este afectata glanda parotida sau sunt prezente manifestari extraparotidiene este necesar diagnosticul de laborator.

Exista numeroase alte cauze de afectare parotidiana, in afara infectiei cu virusul urlian. Astfel, parotidita poate fi cauzata de:
• infectia cu virusuri coxsackie
• infectia cu virusuri paragripale si gripale
• diabet zaharat
• insuficienta renala cronica
• tratamente cu medicamente cum ar fi fenilbutazona si tiouracilul.

Tumefactia unilaterala a parotidei poate sa apara in cazul unei tumori, in litiaza parotidiana sau in prezenta unui chist.

De asemenea, hipertrofia parotidiana este constatata in infectia cu HIV, sindromul Sjogren si sarcoidoza.

Infectiile bacteriene la nivelul parotidei determina parotidite supurate, caracterizate prin febra inalta, fluctuenta la nivelul parotidei si evolutie severa.

Din punct de vedere al diagnosticului de laborator, virusul urlian poate fi izolat in saliva, urina si faringe, in timpul primelor zile de boala. De asemenea este posibila identificarea virusului in lichidul cefalorahidian al pacientilor cu meningita urliana.
Excretia dureaza 2 saptamani.

Cel mai folosit este testul imunoenzimatic ELISA care pune in evidenta prezenta anticorpilor la nivel seric. Diagnosticul se pune pe aparitia anticorpilor specifici de tip IgM sau prin cresterea titrului anticorpilor totali sau a celor de tip IgG.




Citeste si:
  • Exantem de Boston
  • Alfafetoproteina - semnificatie
  • Anemia Biermer (anemia pernicioasa)
  • Dispnee (principalele cauze)
  • Amoxicilina