Poliomielita


Poliomielita este o boala specific umana, cauzata de virusurile poliomielitice, care determina paralizii specifice.

Etiologie

Virusurile poliomielitice fac parte din grupa enterovirusurilor, sunt de tip ARN. Exista 3 tipuri cunoscute fiecare cu caracteristici particulare in ceea ce priveste distributia sau caracterul patogenic. Sunt sensibile la antisepticele si dezinfectantele uzuale, nu rezista la caldura precum si la radiatia ultravioleta.

Epidemiologie

Poliomielita este o boala pe cale de eradicare, dupa introducerea vaccinarii de masa. Nu exista rezervor de virus in afara omului. Majoritatea cazurilor sunt asimptomatice. Acestia reprezinta rezervorul cel mai important de virus. Contagiozitatea este mare, aproximativ 90%. Calea de transmitere este digestiva, prin contact direct sau, mai rar, prin contact indirect. Cele mai multe cazuri simptomatice sunt observate la varsta copilariei. Din acest motiv poliomielita mai este cunoscuta sub numele de paralizie infantila.
Dupa introducerea vaccinarii, care se poate face cu virus atenuat, acesta a inlocuit tipul de virus salbatic in circulatia naturala. Cazurile de paralizie determinate de virusul vaccinal sunt exceptionale, estimate la 1 caz/1 milion.

Patogenie

Virusul patrunde pe cale digestiva, se multiplica la nivelul epiteliului digestiv, de la nivelul faringelui pana la epiteliul intestinal, precum si in ganglionii limfatici intestinali. Urmeaza diseminarea la nivelul organismului, mai ales la nivelul sistemului nervos central, pentru care virusul are tropism. Aceasta invazie nervoasa se produce, insa, in foarte putine cazuri (pana la 2%), in functie de capacitatea sistemului imun al gazdei, precum si de particularitatile patogenice ale tipului de virus. Virusul se multiplica la nivelul neuronilor spinali si corticali, cu distrugerea acestora.
Denumirea de poliomielita provine datorita faptului ca virusul afecteaza doar substanta cenusie. Cele mai importante leziuni apar la nivelul coarnelor anterioare ale maduvei spinarii. Pot fi insa afectate si alte segmente ale sistemului nervos central, cum ar fi trunchiul cerebral, scoarta, talamusul.

Manifestari clinice

Incubatia dureaza in medie o saptamana, fiind mai scurta in cazurile severe. Poliomielita evolueaza in doua faze: boala minora si boala majora.
Boala minora prezinta manifestari clinice necaracteristice: febra, stare generala modificata, afectare respiratorie superioara, greata, varsaturi, scaune diareice. Tabloul clinic poate mima o viroza respiratorie banala.
De cele mai multe ori, evolutia clinica se opreste la boala minora. In aproximativ 2-5% din cazuri urmeaza boala majora. Astfel, initial reapare febra, care este mai pronuntata decat in prima faza, cefalee, afectarea starii generale, mialgii, parestezii. Uneori se pot constata unele manifestari neurologice anterioare instalarii paraliziilor: fasciculatii, scaderea fortei musculare, hipotonie. Stadiul paralitic apare dupa cateva zile de la instalarea suferintelor prezentate. Paraliziile din poliomielita au caracteristici specifice:
• paralizia apare brusc
• sunt abolite reflexele osteotendinoase
• zona paralizata prezinta hipotonie
• apare la inceput la radacinile membrelor
• paraliziile sunt asimetrice
• nu exista o ordine de instalare
• se pot insoti de durere
• se pot recupera in primii 3 ani

Cele mai frecvente cazuri sunt asimptomatice. Pot exista forme care evolueaza cu meningita, cu un aspect al lichidului cefalorahidian ce sugereaza natura virala a afectiunii. Pot exista forme encefalitice, manifestate prin afectarea starii de constienta, tulburari de echilibru, tulburari de coordonare, coma.

Complicatii

Virusul poliomielitic care afecteaza bulbul poate determina insuficienta respiratorie prin afectarea centrilor respiratori. Suprainfectiile bacteriene mai ales pulmonare sunt posibile prin imobilizarea pacientului la pat din cauza paraliziilor. Imobilizarea poate determina aparitia de escare, scaderea masei osoase, litiaza renala.

Diagnosticul se bazeaza pe datele epidemiologice (epidemie, contact cu pacient cunoscut cu boala acuta, absenta vaccinarii sau vaccinat recent pentru cazurile de poliomielita postvaccinala), pe evolutia clinica si pe confirmarea virusologica. Aceasta se poate face prin izolarea virusului din diversele produse patologice: exudatul faringian, fecale, sange. Probele se vor insamanta pe culturi celulare. Diagnosticul serologic este util, atunci cand titrul anticorpilor creste in dinamica de 4 ori.

Prognostic

Majoritatea cazurilor au un prognostic favorabil. Mortalitatea se situeaza in jurul valorii de 5%, afecteaza in special sugarii si cazurile cu afectare bulbara sau medulara inalta. Prognosticul defavorabil este sugerat de varsta mica, extinderea rapida a paraliziilor, febra inalta, afectarea bulbara sau medulara inalta. Pacientii cu amigdalectomie prezinta aparare imuna deficitara si sunt predispusi la forme severe.

Tratament

Spitalizarea este obligatorie. Nu exista tratament etiologic. Este obligatoriu repausul la pat pe perioada de instalare a paraliziilor. Se va face profilaxia escarelor (modificarea pozitiei membrelor, igiena riguroasa, mentinerea unei pozitii anatomice). Pacientii cu forme bulbare, cu insuficienta respiratorie prin afectarea centrilor nervosi necesita mijloace de terapie intensiva, intubarea, sustinerea functiei respiratorii si a celei cardiace. Tratamentul antibiotic este indicat in caz de suprainfectie bacteriana. Dupa terminarea episodul infectios acut se va face tratament recuperator.

Profilaxie

Exista doua tipuri de vaccinuri. Vaccinul cu virus omorat se administreaza parenteral, determina aparitia in sange a unor anticorpi cu rol neutralizant. In acest fel vaccinul impiedica extinderea virusului si invazia sistemului nervos central, dar nu previne infectia, care evolueaza sub forma bolii primare sau complet asimptomatic. Acest vaccin este indicat mai ales gravidelor si persoanelor cu deficite imune. Vaccinul este mai scump decat cel administrat pe cale orala. Acesta contine virus viu atenuat, care va urma o cale identica cu cea a virusului salbatic, rezultand o imunizare activa prin aparitia de imunoglobuline la nivelul portii de intrare si formarea unor populatii de limfocite T si B cu memorie. Aceste virusuri atenuate se pot excreta prin fecale si circula in populatie, la concurenta cu virusului salbatic. Acest tip de vaccin costa mai putin, dar nu poate fi administrat la gravide precum si la pacientii imunodeprimati pentru ca acestia nu au capacitatea de a sustine un raspuns imun. De asemenea, poate determina foarte rar poliomielita postvaccinala.
Aceste vaccinuri trebuie folosite combinat la nivelul populatiei, fiecare avand dezavantaje si avantaje.




Citeste si:
  • Acnee juvenila
  • Hematurie
  • Mononucleoza cu citomegalovirus
  • Fibromul uterin - etiologie
  • Infectie urinara - factori favorizanti