Poliurie


Poliuria este definita ca fiind o crestere a diurezei peste 2000 ml / zi. Poliuria poate fi

- apoasa cu urina diluata, de concentratie scazuta, incolora

- poliurie osmotica, in care urina este relativ concentrata, mai colorata.

Poliuria poate fi fiziologica, patologica tranzitorie sau patologica permanenta.

Poliuria fiziologica este cauzata de un exces de aport lichidian sau de scaderea pierderilor extrarenale de apa - cum se intampla de obicei la frig, cand apare vasoconstrictie cutanata si scaderea transpiratiei. De asemenea poate sa apara pe fond de stress, care determina scaderea secretiei de hormon antidiuretic. Poliuria fiziologica dispare dupa incetarea factorului care a determinat-o.

Poliuria patologica tranzitorie apare in contextul insuficientei renale acute in faza de convalescenta. Insuficienta renala acuta este cauzata de aparitia unor leziuni ireversibile la nivelul tubilor renali, cu necroza celulelor tubulare. In perioada de vindecare a acestor celule, initial exista celule tinere care nu au capacitate de resorbtie. Din acest motiv faza de vindecare e insotita de poliurie. Poliuria este apoasa din cauza faptului ca aceste celule sunt imature functional. Poliuria patologica tranzitorie mai poate sa apara dupa administrarea de diuretice, in cazul cresterii secretiei de hormon natriuretic (care se intampla mai frecvent dupa accese de tahicardie paroxistica supraventriculara).

Poliuria patologica de durata semnifica afectarea renala permanenta sau este datorata unei secretii insuficiente de hormon antidiuretic. Insuficienta renala cronica este faza finala a evolutiei mai multor suferinte ale parenchimului renal, cu scaderea numarului de nefroni functionali. Nefronii care sunt restanti sunt supusi unor sarcina osmotice mai mari si determina pierderea capacitatii de concentrare si poliurie. Poliuria apare in faza numita compensata a insuficientei renale cronice.

Diabetul zaharat decompensat, care determina cresterea glicemiei peste valoarea pragului de resorbtie tubulara - glicemie peste 180 miligrame / decilitru, duce la eliminarea urinara de glucoza. Glucoza este osmotic activa si determina si pierdere crescuta de apa. Diabetul insipid se caracterizeaza prin absenta secretiei sau secretie mult scazuta a hormonului antidiuretic. Diabetul insipid se caracterizeaza prin diureza apoasa mare (peste 10 litri / zi).




Citeste si:
  • Sindrom umar-mana
  • Hemofilia A
  • Angina pectorala stabila - definitie si tratament
  • Uter - anatomie
  • Raluri crepitante