Splenomegalie


Splenomegalia reprezinta marirea de volum a splinei. De obicei, splenomegalia se insoteste si de hipersplenism (accentuarea functiilor normale ale splinei).

 

Splina - dimensiuni

Splina normala cantareste aproximativ 150 grame si are un diametru craniocaudal de 11 centimetri.

Splina normala nu este in mod normal palpabila la examenul clinic.

Splina in greutate de 400 grame arata o splenomegalie moderata iar peste 1000 grame arata o splenomegalie severa.

In functie de dimensiuni, splenomegalia este moderata daca diametrul este situat intre 11 - 20 centimetri si severa daca diametrul este mai mare de 20 de centimetri.

 

Structura si functiile splinei

Splina este un organ situat in cavitatea abdominala, la nivelul hipocondrului stang.

Splina indeplineste mai multe functii:

organ de depozit pentru elementele figurate ale sangelui

organ implicat in apararea imuna- splina actioneaza ca un filtru pentru microorganismele si antigenele din sange si participa la productia de anticorpi

distruge celule sangvine patologice si imbatranite

regleaza sistemul vascular port prin vascularizatia proprie

poate avea rol hematopoietic - in timpul vietii fetale joaca un rol esential in formarea elementelor figurate, iar la adult, in anumite conditii patologice

 

Splina prezinta la exterior o capsula alcatuita din tesut conjunctiv fibros, din care se desprind prelungiri care patrund in interior si formeaza un suport pentru vase si nervi.

Splina este alcatuita din doua tipuri de tesut particulare:

pulpa rosie

pulpa alba

Pulpa alba este alcatuita in principal din limfocite care sunt dispuse in doua zone:

foliculi limfoizi - unde se gasesc mai ales limfocite B

mansoane periarteriolare - unde se gasesc mai ales limfocite T

Pulpa rosie este alcatuita din:

sinusurile splenice

cordoanele Billroth

Splina este vascularizata de catre artera si vena splenica care patrund prin hilul splenic.

Sangele patrunde in splina prin artera splenica, care se divide in ramuri al caror calibru se micsoreaza progresiv pana la formarea arteriolelor centrale.

Fiecare arteriola centrala este inconjurata de un manson de limfocite T. Din acest arteriole centrale se desprind ramuri foliculare care ajung la foliculii limfoizi din pulpa alba.

Arteriolele centrale se continua cu arteriolele penicilare care se distribuie cordoanelor si sinusurilor splenice. Aceste structuri sunt adaptate pentru functia de distrugere a elementelor figurate. In cordoanele splenice se gasesc macrofage si monocite, care realizeaza un control functional a elementelor figurate care ajung la acest nivel. Macrofagele vor fagocita eritrocitele cu defecte de membrana sau imbatranite.

Intre celulele sistemului monocit - macrofag se gasesc sinusurile splenice care prezinta o membrana bazala si prezinta fenestratii cu un diametru de aproximativ 3 microni. Prin aceste fenestratii pot trece doar hematiile care au membrana elastica.

La acest nivel sunt indepartate de catre macrofage si hematiile si trombocitele care prezinta pe suprafata complexe imune.

Astfel, sinusurile splenice reprezinta un filtru eficient, care permite trecerea in circulatia generala doar a elementelor figurate functionale.

Functia imuna splinei este realizata atat de macrofage cat si de limfocite.

Macrofagele au rolul de celula prezentatoare de antigen:

recunosc diferite agentul patogen: bacterii, virusuri, fungi

au capacitatea de fagocitoza si distrug partial agentii patogeni fagocitati

anumite fragmente din agentii patogeni sunt prezentate de catre macrofage limfocitelor T

Limfocitele T activate stimuleaza limfocitele B de la nivelul foliculilor limfoizi, care se vor diferentia in plasmocite, celule care vor produce anticorpi.

 

Cauze de splenomegalie

Exista numeroase cauze de splenomegalie, care determina marirea splinei in diferite grade.

Infectiile si sindroamele inflamatorii pot determina splenomegalie prin hiperplazia sistemului imun. Astfel se poate se constata splenomegalie:

 tuberculoza

malarie

sarcoidoza

mononucleoza infectioasa

 febra tifoida

septicemie

leishmanioza

Splenomegalia poate aparea de asemenea prin alterarea fluxului sanguin:

ciroza hepatica - din cauza stazei in sistemul port

tromboza de vena porta

compresiune extrinseca a venei porte

Splenomegalia infilitrativa poate aparea atat in boli benigne cat si in afectiuni maligne:

afectiuni benigne - boala Gaucher, amiloidoza, boala Niemann-Pick

afectiuni maligne -limfom Hodgkin, limfoame nonHodgkin, leucemii, tumori primitive ale splinei.

In anemiile hemolitice si trombocitopeniile imune se constata splenomegalie din cauza hiperplaziei sistemului monocit - macrofag, care trebuie sa indeparteze din circulatie un numar crescut de eritrocite anormale si trombocite cu complexe imune pe suprafata membranelor.

Hematopoieza extramedulara apare in fibroza maduvei hematogene, anemie feripriva, anemii hemolitice congenitale si poate determina splenomegalie.

Splenomegalia severa este determinata mai ales de:

invazie leucemica

 talasemia majora

malarie

leishmanioza

obstructia venei porte

boala Gaucher

boala Niemann - Pick

 

Diagnosticul splenomegaliei

Splenomegalia poate fi diagnosticata prin examen clinic: percutie si palpare si este confirmata prin ecografie abdominala sau examen computer tomograf.

Pentru stabilirea cauzei sunt necesare investigatii suplimentare: hemograma, frotiul de sange periferic, teste de inflamatie, probe hepatice si eventual examen al maduvei osoase.

Splenoportografia este o metoda care pune in evidenta vena porta si venele colaterale si este utila pentru diagnosticul afectiunilor care determina splenomegalie prin staza portala.

Angiografia splenica pune in evidenta vascularizatia splenica si poate diferentia chisturile splinei de tumorile acesteia.

Splenectomia (indepartarea splinei) poate fi efectuata in anumite cazuri pentru a determina etiologia splenomegaliei.

Biopsia splenica se efectueaza mai rar din cauza riscului de sangerare.

 

Hipersplenism

Termenul de hipersplenism arata o accentuare a functiilor normale ale splinei si insoteste de obicei splenomegalia. Astfel, splina indeparteaza din circulatie un numar mai mare de elemente figurat decat in mod normal si apar: anemie, leucopenie, trombocitopenie.

Pentru diagnosticul hipersplenismului sunt necesare mai multe criterii:

pancitopenie, adica anemie, leucopenie, trombocitopenie

maduva de aspect normal

splenomegalie

 

normalizarea hemogramei dupa splenectomie

 

Tratament

Tratamentul splenomegaliei se suprapune cu tratamentul bolii de baza.

Pentru afectiunile maligne se folosesc citostatice.

Abcesul splenic necesita interventie chirurgicala si tratament antibiotic.

In diferite afectiuni bacteriene care determina splenomegalie se poate administra doar tratament antibiotic.

 

Splenectomia

Splenomegalia poate necesita in anumite cazuri splenectomie:

limfom Hodgkin - pentru diagnosticul precoce

anemii hemolitice congenitale cum ar fi talasemia majora, sferocitoza ereditara

purpura trombocitopenica autoimuna rezistenta la tratament

boala Gaucher cu splenomegalie severa

 leucemie cu celule paroase (Hairy cell leukemia) sau alte forme de leucemie

tromboza de vena splenica

ciroza hepatica cu hipersplenism important

abcese splenice

chisturi splenice

In cele mai multe cazuri, splenectomia se efectueaza laparoscopic.

Dupa splenectomie in anumite cazuri se poate observa trombocitoza (cresterea numarului de trombocite), care de obicei nu necesita tratament.

Pentru splina este importanta pentru functia imuna si mai ales pentru apararea impotriva bacteriilor incapsulate cum ar fi Streptoccocus pneumonie, Haemophilus influenzae, Neisseria meningitidis, pacientii necesita vaccinare dupa 




Citeste si:
  • Ce este fibrilatia ventriculara?
  • Adipocitokinele si insulinorezistenta
  • Facies
  • Candidoza faringiana
  • Limfopenie