Toxicomanie - forme clinice, tipuri de droguri


Toxicomania este apetenta anormala si prelungita manifestata de anumite persoane pentru substante toxice sau droguri, pe care acestea le-au cunoscut in mod intimplator sau prin cautarea voluntara a efectului analgezic, euforizant sau dynalic, apetenta care devine repede o obisnuinta tiranica, atragind dupa sine marirea progresiva a dozelor.

Aceste substante toxice, datorita unei mari nocivitati proprii, ii fac pe unii autori sa se refere la puterea lor toxicomanogena (alcaloizi ai opiului) sau printr-o folosire foarte intensiva si prelungita (alcool) provoaca in organism reactii de adaptare ce se traduc prin toleranta paradoxala, printr-o stare de nevoie imperioasa si prin accidente mai mult sau mai putin impresionante in cazul unei intreruperi bruste a consumului.

Anumite toxicomanii pot determina degradari organice, unele soldindu-se uneori, intr-un interval de timp mai mult sau mai putin lung, cu decaderea fizica si mintala a individului.
Exista cazuri justificate de toxicomanie: in ultimele faze ale cancerului, de exemplu, sau pentru potolirea durerilor atroce ale unui grav ranit. Exista insa si o toxicomanie inconstienta, care se instaleaza pe nesimtite, prin tratarea insomniilor, nevrozelor, tusei.


Toxicomania este o stare de intoxicare periodica sau cronica, daunatoare individului si societatii, provocata de consumul repetat al unui drog (natural sau artificial). Caracteristicile sale sunt:
1. Dorinta invincibila sau nevoia de a continua consumul drogului si de a-l procura prin toate mijloacele.
2. Tendinta de a mari dozele.
3. Dependenta de ordin psihic (psihologic) si, uneori, fizic fata de efectele drogului

 


Sindromul toxicomanic are etapele urmatoare:
1. Euforia initiala, stare tranzitorie. Ea este caracteristica numai anumitor stupefiante (mai ales opiului si morfinei). Este un fel de anestezie care-i da toxicomanului senzatia de plutire intr-o lume imponderabila, cu vagi momente de fericire vegetala. In aceasta stare de supraexcitare a imaginatiei, sub forma de vise stranii si deseori erotice, omul isi pierde controlul si esueaza.
2. Toleranta, care se instaleaza lent, are un caracter temporar, pentru ca poate sa dispara daca subiectul renunta la drogul care a provocat-o. Fenomenul de toleranta se explica prin reactia organismului fata de efectele aceleiasi doze de substanta administrate in mod repetat. Incetul cu incetul, organismul reactioneaza mai slab, pe masura ce are loc o adaptare functionala. Este momentul in care ficatul neutralizeaza si metabolizeaza drogul.
3. Dependenta. Majoritatea cercetatorilor au ajuns la concluzia ca este un fenomen fizic si psihic totodata, ce se manifesta prin simptomele clasice de abstinenta pe care toxicomanul le suporta foarte greu si cu riscul unor crize organice ori functionale severe. Formele de manifestare difera de la individ la individ.
4. Abstinenta se produce la 12-48 ore de la incetarea administrarii drogului. Toxicomanul nu poate suporta aceasta stare, care-i provoaca tulburari nervoase, tahicardie, spasme viscerale si musculare, varsaturi, salivatie abundenta, diaree, hipersecretii glandulare. Asemenea manifestari sunt insotite de simptome psihice, insomnie, anxietate, agitatie psihomotorie, crize de isterie.

 

 

Clasificarea drogurilor


In functie de efectele psihologice, drogurile pot fi: stimulative sau excitante, depresive si halucinogene.

Drogurile stimulative (Excitantele)
Sunt drogurile care stimuleaza sau excita sistemul nervos central.
1. Amfetaminele. Pulbere (sulfat de amfetamine) sau lichid cu miros aromat (amfetamina baza). Metamfetaminele sunt substantele chimice de sinteza din clasa amfetaminelor, avind aceleasi utilizari si efecte. (In ultimii ani a luat amploare traficul de pemolina, substanta psihotropa cu proprietati similare amfetaminelor). 
2. Cocaina. 
3. Drogurile acceptate social: nicotina, cafeina.
Nicotina. Actioneaza asupra sistemului nervos periferic, astfel incit mesajele de la creier spre muschi ajunge aici doar partial. Efecte: a) senzatia de letargie, relaxanta pentru unii, neplacuta pentru altii; b) oboseala mai rapida, interpretata de unii ca relaxare. Persoanele care renunta la fumat se simt adesea nervoase. Explicatia: nicotina nu mai blocheaza accesul la destinatie al intregului mesaj venind de la creier, provocind un raspuns complet.
Cafeina se gaseste in cafea, ceai si bauturile de tip cola. Stimulent puternic, care actioneaza direct asupra sistemului neros central, marind nivelul alertei autonome. Utilizarea masiva si de durata poate duce la: somn agitat sau insomnie, nervozitate si chiar anxietate. La unele femei accentueaza durerea menstruala.


Droguri depresive
1. Alcoolul. Drog puternic, cu efecte aparent exaltante. Efecte:
a) sedativ, incetineste functiile sistemului nervos central (inhiba receptorii de noradrenalina din creier). Aceasta produce somnolenta, scaderea vitezei de reactie la stimuli (interzis soferilor s.a.) si scaderea tensiunii arteriale, ceea ce da impresia falsa de exaltare, in ciuda faptului ca este sedativ;
b) amnezic: omul baut uita, ceea ce-l face sa se simta mai lipsit de griji si mai energic. Consumul constant de alcool poate duce la pierderea memoriei (sindromul lui Korsakoff); 
c) distrugerea capacitatii de judecata critica (soferul baut crede ca conduce mai bine, cind, de fapt, conduce mai periculos);
d) alcoolul activeaza hormonii sexuali, ceea ce ar putea mari apetitul sexual, ducind la falsa impresie a efectului stimulativ; te face "sa doresti mai mult, dar sa poti mai putin";
e) dezinhiba la modul real sau la modul asteptat, deci prin autosugestie (In vino veritas). Efectele asupra comportamentului difera de la o persoana la alta. Totusi, sub concentratia de 0,03% alcool in cantitatea totala de singe al organismului, omul se simte relaxat sau frivol/ametit. La 0,1% - dupa trei beri - simturile si sistemele motorii pot fi afectate atit de mult, incit sofatul devine riscant. La 0,2% bautorul este incapabil sa faca ceva, iar doza de peste 0,4% este adeseori letala. Uzul excesiv sau renuntarea la alcool pot duce la halucinatii: delirium tremens este fenomenul halucinator - subiectii "vad" gindaci sau animale care se inghesuie pe ei, fac confuzii mari si tremura din tot trupul. 
2. Sedativele=tranchilizante=hipnotice (libriul sau valiul, diazepamul) sunt tranchilizante prescrise medical impotriva durerii, a tensiunii sau anxietatii. Efectul lor major consta in relaxarea muschilor, prin afectarea sistemului nervos central. 
3. Narcoticele (produc somnul sau inconstienta), respectiv opiaceele (drogurile derivate din opium), considerate de asemenea droguri dure: heroina, morfina si codeina (enumerate in ordinea descrescatoare a puterii).
4. Drogurile designer-ului. Designer drugs constituie un nou tip de droguri (din anii 70) aparute pe piata clandestina, prin derivarea de la diferite stupefiante. Cele mai cunoascute tipuri: derivati de fentanil si derivati de petidina. Foarte periculoase, in special MPTP; aceasta da imediat boala Parkinson, chiar si la tineri.


Droguri halucinogene
Halucinogenele sunt droguri care produc excitatia sinapselor asociate cu senzatiile. Produc modificari directe ale starii de constienta, cauzind halucinatii sau amplificind perceptia senzoriala: drogatul percepe false sunete, lumini etc. Efectele dureaza putin. Majoritatea provin din surse naturale si sunt utilizate ilegal ca deconectante, ca sursa de inspiratie de catre scriitori si artisti plastici (in trecut). 
1. LSDul. Numai LSD este sintetic (dietilamida acidului lizergic). Numai efectul LSD-ului dureaza citeva ore. Efecte placute sau neplacute, in functie de montajul mintal = expectanta consumatorului.
2. PCP (fenciclidina hidroclorica), cunoscuta sub numele de "praful ingerului" ("angel dust"). Se adauga ruperea contactului cu realitatea, agresivitatea (care poate persista citeva saptamini). In general se traverseaza fazele: violenta, comportament psihotic - 5 zile, alte 5 zile de comportament imprevizibil si cu insomnii si o rapida refacere in ultimele 4 zile. In timp, apar tulburari diferite. 
3. Marijuana: halucinogena, in plus fie depresiva, fie stimulativa, in functie de doza. La doze mai scazute actioneaza ca depresiv. La femei perturba ovulatia.
4. Cannabis sau cinepa indiana. Pudra. Fumata, mestecata, adaugata in produsele de patiserie, alte alimente, in bauturi. Efectele pudrei de cannabis depind de calitatea sa, de cantitatea absorbita si de consumator. Dozele mici produc euforie si o stare de exaltare agreabila care se termina cu somn. Nu provoaca dependenta fizica ci, la unele persoane firave, dependenta psihica. Scadere a activitatii, diminuarea atentiei si memoriei, tulburari de caracter (iritabilitate, instabilitate) si de dispozitie (alternarea fazelor de depresie cu momente de exaltare). Fiind cel mai ieftin este larg utilizat (ex. 75 80% din consumatorii francezi). 
5. Hasis. Extras din cannabis. Presat in placute, capsule sau cuburi, poate fi mincat sau fumat cu o pipa speciala (shilom). Provoaca o betie euforica si expansiva, dar dozele puternice pot determina crize de depersonalizare (cannabism). Consumul indelungat duce la apatie si lenevie, alterari ale bronhiilor, imbatrinire prematura, slabire a sistemului imunologic si tulburari ale gindirii. 
6. Mescalina. Extrasa dintr-un cactus mexican de desert, numit lophophora. Este un alcaloid halucinogen care se prepara sub forma de capsule gelatinate. Intrucit produce greata, este evitata. Cactusul lophophora din nordul Mexicului este alb si provoaca celor ce consuma o licoare preparata din el viziuni inspaimintatoare sau ilaritate. Betia poate dura 2-3 zile. Localnicii consuma cantitati considerabile. Functiile cerebrale se degradeaza pina la anulare.




Citeste si:
  • Irigografia
  • Glicozuria
  • Gripa - diagnostic si tratament
  • Acizii biliari
  • Etapele hematopoiezei