Ulcer duodenal


Ulcerul duodenal este o boala cu evolutie cronica si recurenta. Se caracterizeaza prin pierdere de substanta la nivelul mucoasei duodenale.
Spre deosebire de eroziuni, care sunt limitate la mucoase si superficiale, ulcerele sunt de regula profunde, bine delimitate si pot ajunge in mucoasa si submucoasa. Destul de frecvent pot patrunde pana la la nivelul musculaturii proprii a mucoasei.

La nivelul fundului ulcerului nu se afla epiteliu intact ci o zona de necroza eozinofilica, dispusa pe o un tesut de granulatie, inconjurata de o zona de fibroza. In unele cazuri, fundul ulcerului poate contine sange sau exudat proteic impreuna cu celule de inflamatie.

Marea majoritate a ulcerelor duodenale sunt localizate in partea proximala a duodenului (95%). Aproximativ 90 % dintre acestea sunt localizate in primii 3 centimetri de la jonctiunea mucoasei pilorice cu cea duodenala.

Ulcerele duodenale sunt de regula mai mici de 1 centimetru in diametru. Ulcerele gigante au diametru intre 3- 6 centimetri si pot fi confundate la examenul radiologic cu bulbul duodenal.

Epidemiologie


In tarile occidentale, prevalenta ulcerului duodenal este situata intre 6 si 15%. In ultimii ani, in unele tari avansate economic incidenta ulcerului duodenal a scazut, situatie legata scaderea infectilor cu Helicobacter pylori.
Nu exista diferente intre sexe in privinta frecventei de aparitie a ulcerului duodenal.
Unele studii au aratat ca aproximativ 10 % din populatie prezinta manifestari clinice de ulcer la un moment dat al vietii.

Evolutia ulcerului netratat consta in vindecare spontana si recurenta. Mai mult de jumatate dintre ulcerele vindecate sufera recurenta in primul an.
 

Cauze


In mod clasic, aparitia ulcerului au fost asociata cu prezenta unui dezechilibru intre factorii agresivi (mai ales acidul gastric si pepsina) si factorii de protectie (mucusul gastric, bicarbonatul si prostaglandinele) de la nivelul mucoasei duodenale.
Helicobacter pylori este o bacterie care poate infecta mucoasa duodenala si are rolul principal in patogeneza ulcerului duodenal.
Studiile au aratat un risc foarte mare de ulceratie duodenala si gastrica: intre 95% si 100 % dintre pacientii cu ulcer duodenal prezinta infectii cu aceasta bacterie.
Pe de alta parte, doar 1 5- 20% dintre persoanele infectate cu Helicobacter pylori vor dezvolta ulterior un ulcer in timpul vietii. Aceasta constatare arata ca este necesara implicarea si a altor factori patogeni.
 

Helicobacter pylori


Helicobacter pylori este un bacil cu lungime de 0, 2- 0, 5 microni, gramnegativ, care determina inflamatie a mucoasei intestinale.
Helicobacter pylori colonizeaza mucoasa si se gaseste in straturile profunde de mucus si spre suprafata apicala a celulelor epiteliale ale mucoasei gastrice.
Are capacitatea de a adera de aceste celule epiteliale, dar nu invadeaza mucoasa.

Efectele negative ale infectiei cu Helicobacter pylori sunt mediate de o varietate de proteine produse de aceasta bacterie. Ureaza produsa de Helicobacter pylori catalizeaza hidroliza ureei in amoniac si dioxid de carbon. Productia de ureaza este necesara pentru colonizarea gastrica si poate sa protejeze bacteria de agresiunea acidului gastric. Aparitia ionilor hidroxid generati de reactia apei cu amoniacul pot contribui la lezarea mucoasei epiteliale.

Helicobacter pylori poate activa monocitele si secreta proteine care sunt chemotactice pentru polimorfonucleare. De asemenea, secreta factorul activator al trombocitelor, care are rol proinflamator, interleukina 1, factorul de necroza tumorala. Stratul de mucus protector poate fi degradat de anumite proteaze si fosfolipaze eliberate de Helicobacter pylori. Consecinta este reducerea grosimii si vascozitatii stratului de mucus care captuseste celulele epiteliale ale mucoasei.
Anumite tulpini pot elibera o toxina celulara care este asociata cu aparitia ulcerului duodenal.
Se estimeaza ca in Statele Unite prevalenta colonizarii gastrice cu Helicobacter pylori este de aproximativ 10 %.

Prevalenta colonizarii gastrice creste cu varsta. In tarile in curs de dezvoltare prevalenta este mai mare si infectia apare in general in copilarie.

Helicobacter pylori se poate transmite in mod direct de la individ la individ sau pe cale fecal - orala, oral - orala si gastric-orala.

Cei mai multi pacienti infectati cu Helicobacter pylori nu prezinta ulceratii in timpul vietii.

Bacteria poate fi identificata in biopsiile din mucoasa gastrica prin examinarea histologica, prin cultura si prin detectarea activitatii ureazei. O metoda relativ simpla de identificarea prezumptiva este testul rapid al ureazei din materialul bioptic gastric.
Testul respirator cu uree identifica bacteria pe baza productiei de ureaza.
Anticorpii serici impotriva Helicobacter pylori au fost identificati in serul pacientilor colonizati. Metoda este sensibila si specifica si exista o corelatie stransa intre prezenta anticorpilor serici si dovada histologica a gastritei.

Una dintre cele mai importante dovezi care atesta implicarea Helicobacter pylori in aparitia ulcerului duodenal este faptul ca in urma terapiei cu medicamente care elimina aceasta bacterie rata de recidiva a ulcerului duodenal este mai mica de 15%. In schimb, rata de recidiva este de aproximativ 80% dupa tratamentul doar cu medicamente antiacide.
 

Alte cauze


Pacientii cu ulcer duodenal prezinta o secretie crescuta fata de normal de acid gastric. Stomacul are tendinta sa se goleasca mai repede la pacientii cu ulcer duodenal decat la cei fara ulcer. Acest fenomen, asociat cu hipersecretia relativa a acidului gastric poate determina o acidifiere crescuta in prima parte a duodenului. Aceasta acidifiere poate contribui la modificarea mucoasei gastrice si favorizeaza colonizarea consecutiva cu Helicobacter pylori.

Factorii genetici sunt importanti pentru unele cazuri de ulcer. Unele studii au aratat ca ulcerele duodenale sunt mai frecvente la rudele de gradul 1 ale pacientilor cu ulcer duodenal decat in populatia generala. Astfel, unele studii au aratat ca frecventa este de 3 ori mai mare in randul acestei populatii. Aceasta frecventa crescuta poate insa semnifica si faptul ca rudele de gradul intai prezinta o rata mai mare de infectare cu Helicobacter pylori.
Fumatul nu creste secretia acida gastric, dar a fost asociat cu o frecventa crescuta a ulcerului duodenal, cu un raspuns mai slab la tratament si cu o mortalitate mai mare prin ulcer. Acestea pot fi determinate de inhibarea secretiei pancreatice de bicarbonat de catre nicotina, de golirea accelerata a acidului gastric in duoden sau de predispozitia la infectia cu Helicobacter pylori.

Ulcerul duodenal este mai frecvent la pacientii cu insuficienta renala cronica, ciroza alcoolica, hiperparatiroidism, transplant renal, boala pulmonara cronica obstructiva, mastocitoza sistemica.

Anxietatea cronica si stresul psihic pot constitui factori de exacerbare a activitatii ulcerului.

Ulcerul duodenal este intalnit rar inainte de varsta de 15 ani.
 

Simptome si semne


Cel mai frecvent simptom este durerea localizata la nivelul epigastrului.
Durerea este descrisa de pacienti ca avand un caracter de: arsura, taietura, eroziune. Alteori are un caracter nedefinit, chinuitor, patrunzator sau poate fi perceputa ca o senzatie de presiune, de plenitudine sau ca o senzatie de foame.

La aproximativ o zecime dintre pacienti durerea poate fi localizata in partea dreapta a epigastrului.

Durerea din ulcerul duodenal este asociata cu mesele. Durerea apare de regula la 90 minute pana la 3 ore dupa masa si poate trezi pacientul din somn.

Durerea este ameliorata de administrarea de antiacide sau de alimentatie, la cateva minute.

Ingestia de alimente ducea la neutralizarea partiala tranzitorie a aciditatii gastrice si este urmata, de cresterea secretiei de gastrina, care este un hormon care stimuleaza secretia gastrica. Dupa evacuarea alimentelor din duoden, durerea poate sa reapara. Durerea la pacientii cu ulcer duodenal este considerata ca fiind produsa de stimularea acida a receptorilor chimici sau de alterarea motilitatii gastrice.

Durerea este recurenta si episodica. Episoadele dureroase pot sa persiste pentru intervale de cateva zile pana la saptamani sau luni. Recidivele sunt de obicei nedureroase.
Perioadele fara durere sunt aproape intodeauna mai lungi decat perioadele cu durere.
La unele persoane boala este mai agresiva, cu simptome frecvente si persistente sau cu aparitia de complicatii.

Complicatiile pot fi semnalate de modificarile caracterului durerii. De exemplu, durerea ulceroasa care devine constanta si nu mai este ameliorata de medicatia antiacida sau de alimentatie, sau care incepe sa iradieze in spate sau in cadranele superioare poate arata faptul ca ulcerul a penetrat mucoasa si celelalte straturi ale stomacului ajungand in alte organe, frecvent posterior in pancreas.
Durerea care este agravata de ingestia de alimente si insotita de varsaturi sugereaza o obstructie a pilorului.
Durerea cu debut brusc, severa sau generalizata este caracteristica perforatiei ulcerului in cavitatea peritoneala.

Ulcerul duodenal poate determina hemoragie gastrointestinala acuta, cu varsaturi cu sange in zat de cafea sau scaune negre, avand aspect de pacura (melena) sau chiar cu sange rosu atunci cand aceasta este masiva.

Un procent semnificativ de pacienti nu prezinta simptome de ulcer. Aceasta situatie poate duce la o subestimare semnificativa a frecventei ulcerului duodenal in cadrul populatiei generale.
Se considera ca aproximativ o jumatate dintre cazurile de recurenta a ulcerului duodenal sunt asimptomatice.
Studiile au aratat de asemenea, o discrepanta intre activitatea ulcerului, disparitia simptomelor si vindecarea acestuia. Absenta durerii nu exclude ulcerul duodenal ca fiind cauza potentiala a unei hemoragii gastrointestinale acute sau cronice.

La examenul pacientului de catre medic se constata durere la nivelul epigastrului - cel mai frecvent pe linia mediana, la jumatatea distantei dintre ombilic si apendicele xifoid.
Perforatia ulcerului in cavitatea peritoneala genereaza un abdomen rigid, ca de lemn din cauza apararii musculare generalizate.

Ulcerele pilorice, care pot fi considerat ca facand parte dintre ulcerele stomacului, prezinta caracteristici si manifestari clinice similare cu ulcerele duodenale. Ulcerele pilorice raspund insa mai putin la ingestia de alimente sau la antiacide.
La pacientii cu ulcer al canalului piloric, mesele mai frecvent agraveaza durerea ulceroasa in loc sa o amelioreze si pot determina varsaturi secundare obstructiei partiale a caii de evacuare a stomacului. Interventia chirurgicala este mai frecvent necesara la acesti pacienti.

Exista persoane la care prezenta manifestarilor descrise mai sus nu se asociaza cu modificari organice. Acesti pacienti au fost incadrati in grupul persoanelor care sufera de dispepsie non-ulceroasa, termen folosit pentru a descrie un grup eterogen de afectiuni caracterizate prin durere persistenta sau recurenta in etajul abdominal superior sau disconfort, pentru care nu se detecteaza o cauza organica. Helicobacter pylori nu are rol patogenic in aceasta afectiune si nu este indicat sa se trateze astfel de pacienti pentru Helicobacter pylori.
 

Diagnostic


Una dintre metodele initiale uzuale utilizate pentru stabilirea diagnosticului de ulcer duodenal este examenul baritat al tractului gastrointestinal superior. Aceasta tehnica poate identifica pana la 80% dintre ulcerele diagnosticate la examenul endoscopic. Daca se foloseste tehnica cu dublu contrast, rata de detectie este de aproximativ 90%.

Cel mai util mijloc de diagnostic este examenul endoscopic al tractului gastrointestinal superior.
Se considera ca endoscopia nu este necesara pentru diagnosticul ulcerului duodenal atunci cand acesta a fost diagnosticat pe baza examenului radiologic baritat.
Endoscopia este utila in detectarea ulcerelor suspecte in absenta imaginii radiologice, la persoanele cu modificari radiologice nesigure in ceea ce priveste activitatea ulcerului, in identificarea ulcerelor prea mici sau prea superficiale pentru a fi detectate la examenul radiologic sau prin excluderea ulcerului ca o sursa de hemoragie gastrointestinala activa.

Endoscopia permite vizualizarea directa si fotografierea ulcerului si determinarea caracteristicilor sale: localizare, marime, adancime. In plus, endoscopia permite biopsia de mucoasa pentru detectarea Helicobacter pylori.

La cei mai multi pacienti cu ulcer duodenal tipic, testele diagnostice specifice pentru Helicobacter pylori pot sa nu fie necesare, caci se poate presupune ca o bacteria este prezenta, daca nu exista un consum recenta de medicament antiinflamatoare nesteroidiene (care pot determina ulceratii) sau istoric de hipersecretie gastrica.

Diagnosticul de dispepsie non-ulceroasa se pune in prezenta simptomatologiei si fara identificarea unor cauze organice. Astfel, acest diagnostic este unul de excludere.
 

Tratament


Cele mai importante obiective ale tratamentului ulcerului duodenal sunt:
• ameliorarea durerii
• vindecarea ulcerului
• prevenirea recurentei ulceroase
• prevenirea complicatiilor

O caracteristica importanta a ulcerului duodenal este vindecarea spontana, care reprezinta o caracteristica a evolutiei naturale a acestuia.

Un obiectiv actual foarte important, tinand cont de cauzele aparitiei ulcerului duodenal, este eradicarea Helicobacter pylori.

Pentru tratamentul ulcerului duodenal si al infectiei cu Helicobacter pylori au fost evaluate numeroase medicamente, incluzand compusi pe baza de bismut, antibiotice, inhibitori ai pompelor de protoni, antagonisti de receptor H 2.
Nici un agent administrat izolat nu are eficacitate optima impotriva Helicobacter pylori.
In laborator, Helicobacter pylori este sensibil la majoritatea antibioticelor. In vivo insa, nu se poate stabili susceptibilitatea cu precizie. Astfel, terapia trebuie sa contina o combinatia de medicamente, destinate sa elimine bacteria si sa favorizeze cicatrizarea ulcerului.

In prezent, una dintre cele mai indicate scheme terapeutice este tripla terapie, care asociaza omeprazol, metronidazol si amoxicilina, administrate 7- 10 zile. In alta schema amoxicilina poate fi inlocuita cu claritromicina.

Compusii pe baza de bismut au fost folositi pentru tratamentul ulcerului peptic de cateva secole. Mecanismul nu este cunoscut in totalitate dar se presupune ca are efecte protectoare ale celulelor duodenale, efect antibacterian prin inhibarea activitatii enzimelor eliberate de Helicobacter pylori.

Antiacidele accelereaza vindecarea ulcerului duodenal si sunt folosite in caz de nevoie pentru ameliorarea simptomatologiei. Cel mai frecvent utilizate sunt amestecurile de hidroxid de aluminiu si hidroxid de magneziu care neutralizeaza acidul clorhidric. Tratamentul cu hidroxid de aluminiu are ca efect secundar constipatia si depletia de fosfati la nivel sistemic. Hidroxidul de magneziu poate determina diaree.
Carbonatul de calciu este un preparat antiacid puternic si ieftin.

Antagonistii receptorilor H2 sunt inhibitori puternici ai secretiei acide bazale si ai celei stimulate. Printre cele mai folosite medicamente sunt cimetidina si ranitidina, famotidina, nizatidina.

Medicamentele anticolinergice: au fost folosite in trecut pentru blocarea receptorilor muscarinici pentru acetilcolina din celulele parietale gastrice, avand ca efecte reducerea secretiei gastrice acide. Sunt mai putin eficiente ca antagonistii receptorilor H 2. De asemenea au efecte secundare: uscaciunea gurii, tulburarea vederii, aritmii cardiace, retentie de urina.

Medicamentele protectoare ale mucoasei gastrice: sunt reprezentate de cateva medicamente care nu actioneaza prin neutralizarea sau inhibarea secretiei gastrice acide. Sucralfatul este cel mai raspandit medicament. Se poate lega de patul ulceros si favorizeaza vindecarea ulcerului. De asemenea, preparatele de bismut coloidal ajuta la vindecarea ulcerului.

Inhibitorii pompei protonice: inhiband prelungit fazele secretiei acide gastrice. Cel mai folosit medicament este omeprazolul. Alte medicamente raspandite sunt: lansoprazolul, esomeprazolul. Sunt printre cele mai folosite medicamente actual in medicatia antiulceroasa.
 

Dieta


In trecut au fost prescrise numeroase diete pentru ameliorarea durerii si activitatii ulcerului. Nu exista insa dovezi clare ca regimurile reduc secretia acid gastrica sau stimuleaza procesul de vindecare. In mod traditional, laptele si smantana au fost prescrise pacientilor cu ulcer duodenal. Nu exista insa dovezi ca acestea ajuta la vindecarea ulcerului.
Multi medici recomanda pacientilor cu ulcer duodenal evitarea cafelei(cu sau fara cofeina) sau a altor bauturi care cresc secretia acid gastrica. De asemenea se recomanda restrictia consumului de alcool.
Unele persoane pot dezvolta simptome legate de ingestia anumitor alimente. La acestea se recomanda evitarea alimentelor respective.




Citeste si:
  • Limfocite T atacand celule canceroase - video
  • Rotavirus la copii
  • Apendicita acuta
  • Uretrita neinfectioasa
  • Boala Niemann-Pick