Viroza respiratorie


Viroza respiratorie este un termen care grupeaza infectii ale cailor aeriene superioare si inferioare, de obicei cu evolutie scurta, putin severe, fara afectarea majora a starii generale. Organizatia Mondiala a Sanatatii considera ca o persoana poate suferi anual aproximativ 8 infectii respiratorii acute virale.

Exista numerosi agenti etiologici virali care pot determina viroze respiratorii. Acestia au capacitate imunogenica slaba, din acest motiv nu se vor produce suficienti anticorpi protectori, fapt care favorizeaza reinfectia cu acelasi agent patogen si explica numarul mare de viroze respiratorii pe care le poate face o persoana intr-un an.

Aceste infectii virale se pot complica adesea cu suprainfectii bacteriene care pot determina traheobronsite purulente sau chiar afectarea arborelui respirator inferior cu aparitia de pneumonii sau bronhopneumonii.

Virozele respiratorii se pot clasifica in functie de etajul aparatului respirator care este primar afectat in:

Rinita acuta mai este cunoscuta sub numele de raceala sau guturai si ocupa cel mai mare procent din totalul infectiilor de natura virala respiratorie. Cei mai frecventi agenti patogeni implicati sunt rinovirusurile, enterovirusurile, adenovirusuri. Cele mai multe dintre rinitele acute se remit spontan in cateva zile, iar cea mai frecventa complicatie este reprezentata de sinuzita.

Traheobronsita este o forma frecvent intalnita a virozelor respiratorii, manifestata prin tuse cu expectoratie absente sau redusa cantitativ, febra redusa, senzatie dureroasa retrosternal, persistenta. In general nu dureaza mai mult de o saptamana. Persistenta simptomelor peste aceasta perioada sugereaza o suprainfectie bacteriana si se indica examenul medical si examenul radiologic pentru a depista o eventuala pneumonie secundara.

Rinofaringita asociaza manifestari clinice intalnite in rinite cu manifestari de infectie faringiana, cum ar fi odinofagia, prezenta unei adenopatii la nivel laterocervical sau submandibular. Este data in majoritatea cazurilor de o infectie virala, de cele mai multe ori cu adenovirus enterovirus sau un virus paragripal. Se vindeca spontan in cateva zile sau se poate complica prin afectarea bacteriana secundara a faringelui, amigdalelor.

Diagnosticul este usor de precizat, mai ales in contextul epidemiologic. De obicei nu sunt necesare examene complementare de laborator. Hemoleucograma poate arata leucopenie si neutropenie usoare, caracteristice infectiilor virale. Examenul radiologic pulmonar poate arata uneori o accentuare a desenului interstitial bronhovascular. Diagnosticul etiologic nu este necesar in virozele respiratorii, pentru ca nu are importanta in ceea ce priveste tratamentul. Virusurile pot fi prelevate prin exudat faringian sau nazal, sputa, secretie traheobronsice aspirate. Virusurile se pot cultiva pe linii de culturi celulare sau pe animalele de laborator aceasta procedura fiind laborioasa.
Diagnosticul serologic pune in evidenta prezenta anticorpilor specifici.

In majoritatea cazuri lor se recurge la masuri de izolare, repaus fizic, tratament simptomatic (antitermice, antialgice, antitusive) si tratament antiinflamator nesteroidian. Atunci cand virozele respiratorii se complica cu suprainfectie bacteriana este indicat tratamentul antibiotic. Profilaxia primara nu este eficienta din cauza numarului mare de virusuri patogene si din cauza faptului ca de cele mai multe ori virusul implicat nu este identificat. Profilaxia nespecifica se refera la reguli generale de igiena, evitarea expunerii la frig si umezeala.




Citeste si:
  • Limfocitoza
  • Otita medie
  • Lichen plan
  • Biliverdina
  • Citokine